MOZAIC ÎN PIATRA MARE

Apropierea de canionul Tamina este mascată de pădure, iar pentru a intra în răcoarea canionului poteca coboară spre baza primei cascade. Pârâul ce și-a făcut loc depărtând pereții de stâncă în calea sa, își împrăștie apele pe piatra umedă a versanților. Un buștean scobit, o scândură de lemn și câteva pietre așezate strategic ne scot la prima scară.







Se vorbea prin târg că o organizație ar fi refăcut scările canionului și că acum poate fi parcurs în siguranță, însă totul este relativ. Scările se mișcă suspect de mult, înclinația uneia suspendate peste apa ce bolborosește în cascade peste pragurile de stâncă adaugă o doză de adrenalină, iar peticul de cer încleștat între vârful stâncilor este din ce în ce mai aproape. Practic nici nu simți când ajungi sus. Sentimentul de siguranță este relativ, dar totul face parte din aventură.







Poteca își croiește drum pe malul drept al apei în sensul de urcare printre brusturi înalți și ocazionalele urzici, intersectându-se cu drumul forestier ce urcă spre fosta cabană Tamina, ce dintr-un adăpost cochet a fost transformată în depozit pentru bușteni tăiați. Poteca se avântă pieptiș pe piciorul de munte ce urcă prin pădure, însă urcușul este prea scurt pentru a ne bucura cu adevărat de răcoarea brazilor ce se răresc pentru a face loc poienii ce semnalează golul alpin.









Zările se deschid cu fiecare metru urcat, iar zidul Bucegiului se întrece cu lama zimțată a Pietrei Craiului și cu apropiatul Postăvaru spre a ne atrage atenția în fiecare moment. Undeva departe, Iezerul și Făgărașul închid șirul de munți. Ce poți cere mai mult?! Poate doar câțiva nori fotogenici ce ar mai putea aduce și o urmă de umbră.









Cei doi dulăi de stână nu sunt prea convinși de rolul lor – ce-i drept nici nu au ce păzi în afară de pajiștea verde pe care nu se vede nici urmă de turmă. Doi cai își vântură coamele pe la mijlocul versantului, iar cam asta este toată activitatea pastorală din zonă. Urcușul pe vârf este o plimbare plăcută prin iarba până la genunchi, fără altă grijă decât să sorbim în ochi întinderile de dincoace și dincolo de culme. Brașovul se înghesuie jos în vale iar toată Depresiunea Brașovului este un mozaic în diverse culori de modele agricole.









Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *