PE SUB CERCUL POLAR

Nu ne mai mirăm deloc că ne trezim pe ploaie, deși am fi preferat, evident, să nu strangem cortul ud. Dar, avantajele dormitului în mijlocul naturii surclasează micile neplăceri. Coabităm cu ploaia.

Pustietatea ne înconjoară infiltrându-se în suflet fără să observăm. La orizont, munții înzăpeziţi susțin cerul greu. Sălbăticia locurilor mă duce cu gândul la călătorii pe două roți, fie ele motorizate sau nu. Vulcanii au sculptat aici un peisaj fantastic: câmpuri cenușii, arse de lavă, piramide negre ascuțite și stropite cu zăpadă.




Fumurile cascadei se zăresc de la multe sute de metri, ridicându-se în aer și contopindu-se cu ploaia. Poteca se pierde printre sutele de stânci modelate de lavă, până când dispare subit într-un abis modelat de râu. Cascada Selfoss desparte râul în mai multe fire de apă furioasă, alimentând ceea ce mai jos se transformă în magnifica Dettifoss. Este greu de imaginat forța acestei căderi.









Zona sulfuroasă a Namafjall-ului o vedem de departe, ca o erupție continuă. Mirosul de sulf întărește și el senzația că suntem în laboratorul de experimente al Terrei. Culorile vii sosite din centrul pământului, contrastează puternic cu cerul greu. Potecile s-au transformat într-o mare noroioasă. În sufluri puternice, aburul țâșnește la suprafață prin mici conuri de piramidă. Pământul fierbe, este viu.










În speranța de a vedea balene, ne abatem de la plan și mergem până în Húsavik, un orășel de pescari supranumit Reykjavikul nordului. Un front de furtună se desfășoară deasupra noastră, iar bărcile nici gând să iasă în larg. Sunt prea multe grade Beaufort pe mare.







Decidem să plecăm mai departe spre Vest și să punem corturile într-un loc care să ne facă cu ochiul. Campingurile arată bine însă sfârșim la o benzinărie unde suntem informați că “this is not the ordinary gas station”. Într-adevăr, nici nu era…