TrekLens

Râurile și fluviile au fost dintotdeauna granițe naturale redutabile, greu de traversat în trecut și de multe ori locul unde imperiile se terminau, dar asta nu a însemnat că apărarea lor putea fi mai relaxată. Dimpotrivă, cetăți și fortărețe impunătoare s-au construit de-a lungul timpului, multe dintre ele dăinuind și astăzi.

Cetatea Kalemegdan are o poziție privilegiată, la confluența apelor tulburi ale Dunării cu cele repezi ale râului Sava, iar insula de pe râu este detaliul perfect în peisaj. Deși un important reper istoric, cetatea a fost integrată în viața orașului și nu ținută doar ca obiectiv turistic, devenind astfel vie prin oamenii care o tranzitează sau vizitează. Zidurile cetății sunt acum aproape pustii căci zilele toride ale verii sunt ceva greu de suportat.

Apele Dunării aduc o răcoare plăcută în combinație cu umbrele lungi ale dimineții și nimic nu amintește de căldura zilei precedente. Ce s-a prognozat însă la meteo, este cu totul altă poveste. Prezentul este însă cel important, iar prezentul se scurge pe lângă noi sub forma peisajului văzut din goana blândă a motocicletei.

Drumul de pe malul fluviului a fost construit de romani și perfecționat de sârbi într-unul cu adevărat panoramic, priveliștile oferite fiind greu de egalat chiar și de multe alte drumuri intrate în cine știe ce topuri făcute din fața vreunui laptop. Apele ce despart două țări și-au croit cale printre munți săpând piatra și lăsând în urma sa stânci golașe.

Aici cetățile tind să se scurgă pe stânci până în apele Dunării și să adăpostească tuneluri ce îndeamnă tot înainte, la drum.