TrekLens

Astăzi nu are o destinație ci mai degrabă o direcție generală – undeva spre Est, spre locurile unde toamna se mai ascunde încă, chiar și așa zgribulită de iarna ce-i bate la ușă nerăbdătoare.

În rarele perdele de păduri ce secondează drumul, toamna s-a instalat în frunze. În mănușile de vară se simte însă frigul anotimpului alb, iar soarele are chef de joacă printre nori până își ițește primele raze ce reușesc să încălzească ușor atmosfera.

Dincolo de apele tulburi ale Dunării se întinde împărăția podgoriilor. Arac după arac ce susțin greutatea ciorchinilor care mai au doar câteva zile pentru a fi culeși, se întind urmând valurile dealurilor ce coboară spre fluviu. Verdele viu a lăsat locul auriului ce prevestește licoarea în care se vor preface ciorchinii. O încântare vizuală ce o precede pe cea a papilelor gustative.

Dealurile Dobrogei ascund nenumărate serpentine ce se încolăcesc pe și printre dealuri – poate că nu la fel de spectaculoase ca cele ce și-au făcut loc printre munți, însă la vreme de toamnă târzie ultimele urme de vară doar pe aici mai pot fi găsite.