TrekLens

Ultimii kilometri îi parcurgem cu nerăbdare, abia aşteptând să descoperim sălbăticia acestui colț de insulă ce prin forma lui se înfige ca un pumnal arab în inima Oceanului Atlantic. Colţul estic al Madeirei, la 5 km de cel mai apropiat oraș – Caniçal, este arid iar vântul îşi face meandrele nestânjenit. Efectul despăduririi începute acum multă vreme a fost accentuat de faptul că până de curând zona a fost folosită pentru păşunat, caprele distrugând aproape orice urmă de vegetaţie.

După fiecare serpentină a potecii ce se strecoară în bătaia vântului pe câte o mică creastă sau adăpostită pe curbă de nivel, noi perspective se deschid. Iată, la doar 25 de kilometri spre răsărit sunt Ilhas Desertas cu inconfundabilele lor siluete stâncoase, iar spre miazănoapte orizontul se modelează pe formele insulei Porto Santo ce răsare din mare la vreo 50 de kilometri. Spre Nord valurile au creat un peisaj aspru, cu stânci ruginii ce se înalță ca niște colți din turcoazul agitat al mării, în timp ce serenitatea apelor de pe partea sudică te îndeamnă la visare. Colţul acesta al insulei este poate cel mai bun loc pentru a învăţa istoria vulcanică a Madeirei, pământul multicolor fiind un martor tăcut al erupţiilor şi scurgerilor de lavă.