TrekLens

Calendarul susține că ar fi mijloc de primăvară, însă un nou zbucium al iernii a adus încă un strat alb peste tot ce era deja așternut în înălțimile munților. Noroiul înghețat de temperaturile negative ale nopții începe încet să crape când prima rază de soare se împiedică de potecă. Câteva serpentine mai sus, zăpada devine omniprezentă.

Lumina transformată de reflexia zăpezii în căldură, topește frigul și aduce temperaturi aproape primăvăratice. Se anunțau ploi, nori și ninsoare, însă peisajul ne întâmpină cu abrupturile Bucegiului și îndepărtata creastă a Pietrei Craiului acoperită parțial de nori.

De sub cetina joasă a pădurii, un Saint Bernard și un Akita Inu ce par a se cunoaște de multă vreme, își însoțesc pașii cu ai noștri. Nici nu contează pentru ei că schimbăm cu totul versantul și ne îndepărtăm de plaiurile lor, iar îndemnurile noastre de a se duce acasă sunt întâmpinate cu o atitudine din care se vede clar că… ei sunt deja acasă. Întreg muntele este al lor.