TrekLens

Vremea se schimbă, și din ploaie rară se transformă în soare puternic acoperit din nou de o ploaie rară apărută de nicăieri. Prognoza meteo în Țara de Foc este ca jucatul la loterie – în vasta majoritate a timpului numerele nu sunt nimerite. Se anunța ploaie, și avem soare și curcubeie. Vântul este omniprezent – te poți baza pe el. Perfect pentru navigație. 

Odată ce rada portului se face din ce în ce mai mică la pupa, vremea se deschide iar un curcubeu rămâne aninat peste două insule. La prova vasului, cu ochii ațintiți prin canalul Beagle aproape că văd aievea vechile goelete ce explorau lumea și redesenau de la voiaj la voiaj marginile hărții. Astăzi velierul Den Haag Europa pleacă într-un voiaj de 56 de zile, între Ushuaia și Cape Town – două extreme geografice de pe tot atâtea continente. Se pare că mai sunt încă astfel de aventuri, iar farul de la capătul lumii ce apărea în lumea lui Jules Verne chiar există.

Puține s-au schimbat aici în ultimele două secole – iar locuitorii permanenți ai canalului sunt aici să certifice acest lucru – pinguini, lei de mare și desigur o mulțime de cormorani. Condorul ce decolează greoi de pe o stâncă pentru a supraveghea din înălțime scena este doar în trecere, coborât din munți. Balenele cu cocoașă sunt o apariție inedită căci ele rareori intră în apele canalului Beagle, însă pufăitul inconfundabil și cozile lansate în aer sunt un spectacol pe cât de rar pe atât de grandios.

Canalul Beagle este un rai pentru păsările și mamiferele antarctice, căci fiecare colțișor de stâncă ce își face văzută prezența dincolo de oglinda cenușie a apelor reci este populat. Aici o colonie de cormorani a cucerit pintenii colțuroși, dincolo zeci de lei de mare au luat în stăpânire o insulă ceva mai plată. Pinguinii sunt și ei de vreo trei tipuri, inclusiv faimoșii pinguini imperiali cu inconfundabilul lor piept galben.

După vântul puternic ce a făcut din catamaran o jucărie a valurilor, întoarcerea pe țărm chiar și după doar o jumătate de zi de navigație se simte ca o revenire după o lungă absență.

La cina pregătită de Dani și Patty, un vin se continuă cu un altul iar apoi se stinge cu un cocktail pe bază de cynar. Într-un melanj de limbi și dialecte, poveștile se întrepătrund iar o parte din istoria frământatului continent este explicată ceva mai în detaliu de gazdele ce au ținut cu tot dinadinsul să devină un fel de familie pentru călătorii ce le calcă pragul.

Din întreaga Americă Latină, Argentina este amestecul cel mai eterogen de națiuni și locul unde trăsăturile indigenilor sunt cel mai puțin evidente. În ultimele veacuri dar mai ales în secolul XX, Argentina a avut parte de cel mai mare influx de străini fugiți din țările lor pentru aventură, din cauza sărăciei, pentru motive politice sau pentru a scăpa de mâna lungă a legii și de pedepsele inerente pentru genocidul din timpului celui de-al treilea Reich. Țara este imensă, avea nevoie de coloniști pentru a servi intereselor politice locale și era ușor să te pierzi în asemenea imensitate. Aici au fugit cei mai mulți criminali de război ai Germaniei naziste pentru a li se pierde urma. Cei mai mulți au și reușit să scape nepedepsiți. Poate și exilul în acest capăt de lume a fost, într-un fel, tot o pedeapsă.