TrekLens

În arcul format de munții Stellenbosch și Groot Drakenstein, acolo unde înălțimile se topesc în dealuri ce se preling spre apele oceanului, s-a dezvoltat una dintre cele mai cunoscute zone viticole ale Africii de Sud.

Imediat cum parcăm mașina în Stellenbosch, certitudinea că aici nimic rău nu se poate întâmpla se instaurează brusc. Relaxarea oamenilor, clădirile îngrijite, zonele pietonale, toate indică faptul că prin comparație cu mare parte din Africa de Sud aici este absolut normal să te plimbi singur pe stradă.

Sentimentul de siguranță este similar cu cel prezent în Europa, în plus multe case chiar seamănă cu cele din regatul Țărilor de Jos. O Olanda africană desigur, căci atmosfera, munții din depărtare, plantele și mai ales oferta de vinuri ne întoarce înapoi pe continentul negru.

Emigranții vrijburgher – cetățenii liberi așa cum se intitulau ei în secolul al XVII-lea, au fost cei care au fondat orașul Stellenbosch, iar calviniștii francezi au fost cei care la sosirea lor din Franța au adus cu ei butași de viță de vie. Plantați în văile fertile din jurul orașului, aceștia au transformat în timp zona în centrul industriei viticole din Africa de Sud câștigându-i un binemeritat loc printre producătorii de vinuri de calitate la nivel mondial.

Una dintre cele mai vechi podgorii din Africa de Sud este Spier, fondată încă din 1692 – la câțiva ani de la introducerea viței de vie în zonă. Domeniul este imens, cu zone de relaxare și cu posibilitatea plimbării prin vie, iar o pauză pentru o degustare este binevenită. La urma urmei cum să ratezi niște cupaje minunate de Shiraz cu Mourvèdre și Viognier, ca să pomenesc doar câteva dintre excelentele soiuri gustate?!

Apropierea de Cape Town face inevitabilă trecerea pe lângă întinsul Cape Flats – township-ul ce a fost creat în perioada apartheidului pentru a muta din Cape Town-ul ce se dorea a fi exclusiv al albilor, a tuturor negrilor și coloureds (indienii și metișii). Este priveliștea unei sărăcii lucii și a unor oameni ce încearcă să supraviețuiască pe lângă unul dintre marile orașe ale lumii, chiar și acum la mai bine de trei decenii de la abolirea apartheidului.

O umanitate migratoare, mase de oameni care fug de război și foamete, dezrădăcinați de viețile lor provinciale spre a fi atrași de ispita unei vieți mai bune în mirajul vastelor suburbii ale metropolei, mutați brusc din penuria rurală către erorile industrializării grăbite și prost înțelese, doar pentru a sfârși de cele mai multe ori în aceste ghetouri.

Deși par nesfârșite cocioabele acoperite cu table și cartoane, spectacolul oferit de natură șterge pentru moment orice întristare: Table Mountain, Lion’s Head și Signal Hill se întrec între ele în a ne capta atenția, mai ales că soarele își aruncă ultimele străluciri cu puțin timp înainte de a dispărea dincolo de linia orizontului.