TrekLens

Primele raze de soare ce evadează peste zidul munților Mehedinți se lovesc de foaia cortului și alungă răcoarea și întunericul nopții.

Încălziți de soarele dimineții, zăbovim îndelung prelungind fiecare mișcare în încercarea lacomă de a mai prinde o rază de soare și a mai întârzia puțin momentul când vom arunca rucsacurile în spate.

Din Poiana Lungă, un cătun cu o mână de case aruncate pe picioare de munte, priveliștea nu dezamăgește – oricât ai încerca să faci abstracție de abruptul munților Mehedinți și să îți concentrezi atenția pe altceva, zidul de piatră îți atrage iar și iar atenția.

De aici începe urcușul spre culmea Biliana – Arjana, o creastă aeriană de toată frumusețea. Vântul bate în rafale puternice pentru a aduce un plus de adrenalină, iar peste trapezul Vlașcu Mare – Vlașcu Mic se învârtoșesc nori de furtună. Printre jnepeni carbonizați și pietre înnegrite de foc, calcarul alb al vârfului Arjana este răsplata noastră. De aici de sus se vede până departe spre munții Aninei, dar și spre munții Godeanu cu inconfundabila piramidă a vârfului Gugu.

Decizia de a continua și peste trapezul vârfurilor Vlașcu Mare – Vlașcu Mic este luată de norii de ploaie. Astăzi nu este momentul potrivit, par a spune ei convingători printre grindina ce cade doar pentru a fi înlocuită de rafale de ploaie măruntă și rece.

Norii ce vin în valuri sunt cei ce au adus zăpezi la peste 2000m altitudine, însă potecile noastre ne coboară spre plaiuri ceva mai însorite, de unde spectacolul cerului poate fi urmărit cu plăcere pe arena crestelor și a văilor.

Poate că nopțile la cort pentru unii nu sunt cele mai confortabile ci mai degrabă un rău necesar. Pentru mine însă, găsirea locului de cort, montarea cortului și confortul înghesuit al sacului de dormit reprezintă tot atâtea motive în plus pentru a iubi libertatea. Să adormi în miros de cimbrișor, țârâit de greieri și foșnet de insecte nevăzute sau primele raze de soare ce săgetează în cort în lumina dimineții, sunt parte din bucuria de a mă afla în mijlocul naturii.