TrekLens

Dintotdeauna aurul a fost similar morţii căci cine îl deţinea era invidiat şi i se dorea pieirea. S-au purtat războaie, s-au dus cruciade şi s-au nenorocit vieţi pentru ca aurul să fie smuls din pământ, iar fostele glorioase filoane de aur au rămas cimitire – cimitire ale tradiţiilor, ale speranţelor şi ale localnicilor.

Şi totuşi unii oameni rămân legaţi de glia strămoşilor şi se încăpăţânează să-şi păstreze tradiţiile, se încăpăţânează să trăiască acolo unde este casa lor, acolo unde acum este numai moarte.

Căci da, lăcomia a adus moartea.

Şi nu, nu este vorba de scormonit după senzaţional ci este poate în primul rând temerea oamenilor locului! Teama că istoria locurilor se va repeta şi că în câţiva ani vor rămâne mai săraci şi mai bolnavi, că sunt minţiţi şi că nu vor mai avea ce pune pe masă copiilor căci satele le-au fost distruse şi munţii pustiiţi. Deznădejdea că gospodăriile le vor fi din nou scăldate în râurile de sânge ale Munţilor Apuseni.