URMELE TRECUTULUI

În colțurile încă adormite ale Atenei, străduțe în pantă și ziduri cochete cu graffiti par mai degrabă extensii ale caselor decât artă stradală și dau senzația unei mari familii. Probabil că vecinii se cunosc bine pe aici.





Pe Lykavitos se urcă abrupt, pe niște poteci ce șerpuiesc prin păduricea ce acoperă dealul. De sus de la punctele de belvedere, Atena se profilează încă adormită la picioarele mele. Pe stânca Acropolei se ridică inconfundabila siluetă a Parthenonului iar priveliștea este completă în toate zările. Sus în vârf, o bisericuță.






La fel ca Byblos, Roma, Ierusalim, Plovdiv, Varanasi sau Beirut, și în Atena respiri istorie doar colindând străzile. Mânăstiri vechi și piatră cubică peste care se întind umbrarele naturale ale plantelor cățărătoare și inconfudabilele arome ale Levantului.












Băile Romane este unul dintre multele situri arheologice risipite prin orașul în care trecutul conviețuiește cu prezentul.











Muzeul Național de Arheologie este plin cu toate comorile trecutului. Exponatele pornesc din lumea antică și cameră după cameră se perindă toată istoria culturală a neamului până spre sfârșitul antichității. Se vede întreaga evoluție a sculpturilor și a vaselor pictate, de la simplele forme geometrice la detaliile incredibile de pe vase cu forme complicate.












Infuzia culturală ce a venit la contactul avut cu civilizațiile Asiei Mici și cu Egiptul este evidențiată prin exponatele furate Egiptului antic. Mumii și artefacte cu valori inestimabile aduse de căutătorii de comori ai antichității – împotriva lor erau ascunse mormintele din Valea Regilor.






Amestecul civilizațiilor antice a adus moduri noi de reprezentare a talentului artistic, dar și o perfecționare a formelor și a materialelor folosite, de la lut ars la marmură, bronz și aur.












Kerameikos era locul unde anticii își construiau vasele atent pictate și modelate ce împodobeau casele tuturor – un mic oraș al artiștilor în lut. Simplitatea caselor actuale de tip Ikea este fără doar și poate o altă epocă, iar dacă cumva conțin piese de artă acestea sunt expuse pentru a fi admirate și nu folosite pentru a te bucura de ele.








Toate acele vase atent împodobite cu zeci de detalii erau probabil o parte din încântarea de a lua masa și a admira ceva frumos în timpul dezbaterilor. Astăzi… admirăm televizoare și emisiuni făcute pentru a nivela circumvoluțiunile creierelor. Ce va rămâne peste două mii de ani de la trecerea noastră? Probabil o planetă defrișată, iar ca artă niște înregistrări digitale fără haz. Praf în ochi…








Leave a Reply

Your email address will not be published.