UNDUIRI DOBROGENE

Plouă prin munți așa că tot spre bătrâna Dobrogea ne îndreptăm privirile – unde sunt încă locuri multe de explorat, de această dată din șeile bicicletelor.

Peisajul bătrân este de-un leat cu lumea, pârjolit de soarele verii ce se ascunde acum după o pătură de nori – nu am văzut niciodată Dobrogea atât de înnorată și parcă tristă.










Asfaltul rămâne rapid în urmă în favoarea unui labirint de drumuri ce se întretaie peste câmpurile răscolite în așteptarea însămânțărilor de toamnă. Unduiri molcome, dealuri îndepărtate îmbrăcate încă în verdele adânc al culturilor târzii, iar spre orizont cu a lor eleganță extraterestră se înalță eolienele.










Dincolo de poarta mănăstirii Sf. Casian urmele de mașină împlântate în pământul acum întărit sunt ghidul nostru și salvarea anvelopelor ce altfel ar fi ciuruite de Colții Babei – o plantă simpatică dar teribil de neprietenoasă cu bicicletele ce se încumetă pe aceste meleaguri.










Spre Est cerul se limpezește iar drumurile se pierd pe grindurile ce despart lacurile Deltei Dunării, prin șleauri cu nisip greu navigabil dar care reprezintă totuși singura cale de a rămâne cu presiune în roți. Lucru aflat desigur puțin cam târziu, după ce câțiva metri parcurși prin vegetația măruntă ne includ în program o nouă activitate: număratul găurilor lăsate de țepii Colților Babei și peticirea lor. Cer liber și aventură, asta am căutat și asta am găsit între perdelele de stuf ale Deltei.









Dobrogea este greu de iubit. Este aridă și este sufocantă când o singură rază de soare se strecoară printre nori sau chiar și la câteva minute după răsărit. Pământurile astea frământate de istorie și geologie nu sunt neapărat spectaculoase prin ele însele ci mai degrabă prin sentimentul ce îl oferă. Se vede orizontul, iar drumurile par a duce direct spre cer în unduirile dealurilor legate de viaducte de tren ce brăzdează peisaje prin care ciobanii își pasc fără griji oile ce caută puținele fire de iarbă verde ce au reușit să răsară în Bărăganul ars de soarele verii. Cât faci ochii roată pare un spațiu nemărginit.









Leave a Reply

Your email address will not be published.