TrekLens

Răsăritul soarelui deasupra pădurii de dragon’s blood este unul dintre cele mai magice momente din Socotra. O ceață ușoară învelește munții pierduți în orizont, iar fascinanții arbori parcă ar veni fix dintr-o altă eră geografică.

Înălțimile munților Hajhir sunt printre cele mai vechi suprafețe terestre din lume, nefiind niciodată sub apă de-a lungul fluxului și refluxului constant din erele primordiale ale planetei. Acum peste trei sute de milioane de ani, insula era unită cu Africa și Asia în marea masă de pământ pe care o reprezenta pe atunci Pangaea, iar plantele și animalele puteau migra nestingherite fără a fi despărțite de mările ce au creionat în erele ce au urmat continentele și insulele lumii.

O sută și ceva de milioane de ani mai târziu, mișcări tectonice de o putere inimaginabilă au schimbat întreaga distribuție a pământului, India devenind o insulă iar oceanul spălând cu valurile sale pantele joase ale noului lanț Himalayan.

Mare parte din Socotra a fost acoperită de ape, însă înălțimile sale au devenit un refugiu pentru multe specii de plante și animale, în timp ce jumătate din lume zăcea acoperită de ape. Când apele s-au retras, Socotra era unită încă de Somalia și Peninsula Arabă, iar fauna și flora au fost împrospătate cu noi specii. Peste alte ere geologice și în urma altor mișcări tectonice apele s-au ridicat din nou despărțind până în zilele noastre insula de continent.

Cu o istorie geologică atât de nebună, s-a păstrat pe insulă o varietate unică de plante și animale ce sunt înrudite cu unele din Africa, Asia, Madagascar, Polinezia și chiar și America de Sud. Majoritatea speciilor sunt lipsite de spectaculozitate, iar de animale sălbatice nici nu poate fi vorba, insula fiind separată de continente cu mult înainte ca mamiferele să fi apărut pe fața Pământului.

Și totuși, unele dintre cele mai spectaculoase și caracteristice forme de viață din Socotra o reprezintă copacii dragon’s blood, ce cu a lor formă unică conferă munților un aspect asemănător unui peisaj lunar straniu dar fertil.

O peșteră ce tronează deasupra lagunei Detwah este adăpostul unui personaj inedit – un localnic ce s-a refugiat în pustietatea superbă a apelor turcoaz. Un promontoriu stâncos urmărește linia țărmului până în locul căruia Abdullah îi spune acum “acasă”. Un personaj de poveste ce ne tratează cu ceai din niște pahare spălate direct în apa lagunei, și care își povestește pățaniile cu așa aplomb încât ar putea foarte bine să fie un comediant de stand-up. În peștera împodobită cu cranii de balenă și de broască țestoasă, cu șiraguri de scoici la gât și bându-și ceaiul dintr-o scoică, omul se încadrează minunat în lumea nebună a Socotrei.

Liniștea ce a venit odată cu apusul, a adus cu ea din nou acea impresie covârșitoare și atât de specifică acestei insule, de a fi prezent la începutul creației. Stâncile și munții par a fi aici într-o stare atât de incipientă încât abia acum viața a început să fie creată. Iar aici viața iese la propriu din ocean. Întregul țărm palpită de viață, cu crabi mici și albi ce se târăsc cu mișcări iuți schimbându-și direcția de câte ori simt vreun pericol. În lumina lunii ce se înalță peste stâncile învăluite în întuneric, umbrele crabilor devin enorme crustacee precambriene. Este începutul lumii.