UN ORAȘ CÂT O FAMILIE

Griul și frigul unei toamne târzii sunt spulberate de atmosfera văratică din sudul Italiei – palmieri, mâneci scurte și raze de căldură. Mult soare ce încălzește în loc doar să lumineze.





O zicală de pe aici spune că ‘Se Parigi avesse il mare, sarebbe una piccola Bari’ – dacă Parisul ar fi fost la mare, ar fi fost un mic Bari. Poate că este o mică exagerare, însă orașul medieval nu se pierde în prea multă spoială de civilizație cum o face capitala Franței ci își păstrează un minunat farmec. La fel ca multe altele din Italia, ar putea fi exemplul perfect al sudului Italiei. Pe hartă este ușor de recunoscut întrucât dezvoltarea sa a fost concentrică, ca a tuturor așezărilor dezvoltate natural. Orașul nou are în schimb străzile planificate într-o geometrie perfectă.







Judecând după cele patruzeci de biserici și peste 120 de altare, lumea de aici este teribil de credincioasă. Asta nu a împiedicat însă apariția unui clan mafiot, Sacra Corona Unita – al patrulea ca mărime și unul dintre cele mai de temut, ce operează din suburbia San Paolo, în stilul Yakuzei japoneze. Existența lor nu afectează însă străinii.







Castelul Svevo veghează marginile orașului vechi, un castel construit de normanzi pe ruinele unui vechi fort roman. Peste castelul normand, Frederick al II-lea a continuat sa construiască și să îl extindă, încorporând în acesta două turnuri a căror verticalitate nu pare a fi fost afectată de trecerea veacurilor. Bastioanele au fost adăugate abia în secolul al XVI-lea în timpul domniei spaniole, atunci când castelul a fost o magnifică rezidență regală.







Bari Vecchia este orașul medieval al labirintului de străduțe ce se deschid în piațete mici și intime care par mai degrabă curțile interioare ale localnicilor. Rufele atârnate la uscat peste capetele oamenilor adaugă acel plus de viață care de obicei lipsește orașelor turistice, însă aici orașul este viu și îl simți respirând în fiecare gang și piață, în localnicii ce se opresc din drumul lor pentru a schimba o vorbă cu o cunoștință ieșită în pragul casei sau zărită pe balcon.







Pe străzile din Bari Vecchia este o familiaritate ce în țările Europei nordice nu pare că se poate găsi nici măcar în interiorul unei familii. Ușile deschise îndeamnă vecinii să se oprească la un schimb de idei. Frânghiile pentru rufe dintre două clădiri pare că unesc locatarii mai ceva ca relațiile de sânge. Se zâmbește, se râde, se strigă, se trăiește la fel de mult în stradă cât în interiorul familiei. Familia pare a fi de fapt întregul centru vechi.

Pandemie? Așa ceva nu pare că există aici. Fără interacțiune socială oamenii aceștia ar suferi prea mult.







Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *