TrekLens

Despre cum să faci rost de un ghid: se porneşte de la premisa că vei înnopta pe undeva prin Balcani, aşa că te interesezi în prealabil despre ce ai putea să vezi pe acolo. Găseşti nişte fotografii vechi cu un mic pod turcesc despre care nu afli prea multe informaţii. Totuşi, pare interesant. Ajungi în oraşul cu pricina şi nu ai nici cea mai vagă idee unde se află podul (în afară de faptul că este pe undeva prin oraşul vechi). Flerul te ajută să ajungi în partea veche a oraşului dar aici se opreşte. Flerul. Începi să faci uz de engleză dar nici un localnic nu te va pricepe. Gesticulezi, o dai niţel pe rusă şi paaarcă începe să se lege ceva. Intră omu’ în casă, nu apuci să te dezmeticeşti şi… iese cu ăla micu care ştie niţică engleză. Afli direcţia şi cam atât. Bun, avem direcţia – urmăm direcţia. Ajungi într-o margine de cartier care nu promite nimic. Un tip îşi plimbă câinele. Încerci în engleză şi ai noroc. Cu tipul, nu cu câinele. Ei… şi aici începe lecţia de istorie – ţi se face un mic tur prin zonă şi ţi se dau toate explicaţiile pe care ţi le-ai putea dori.

Hvala vam!