Din tropăitul nepăsător al cailor, privirea aleargă neîncătușată prin cheile săpate de apă, în căutarea traseelor de alpinism. Câțiva matinali sunt deja în perete.
Vara nu s-a retras complet în fața atacurilor toamnei și, dincolo de râul Râșnov stânca încă mai păstrează ceva din căldura ei. Cu abisul alături, peretele de piatră se transformă într-o poveste de unduiri, fisuri, dale și intrânduri cu smocuri de iarbă curioase – un dans intens pe verticala muntelui.
Prin înălțimile amfiteatrului de piatră, natura a amenajat locuri de gală minunat poziționate deasupra hăurilor. Tăcerea înălțimilor este tulburată doar de adierile ce aduc păsări uimite de prezența noastră. Îmbrățișăm cu privirea orizontul dinspre care nori grei sunt mânați spre peretele în care ne-am găsit găzduire. Rapel după rapel, coborâm spre eternitatea pădurilor.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.