UN COLȚ DE LEVANT

Joaca companiilor aeriene cu programul de zbor mi-a dat peste cap planurile data trecută, scurtându-mi incursiunea prin Orientul Apropiat. De această dată cu ceva timp liber în mânecă, am adăugat câteva piese ce lipseau din puzzle-ul numit Levant.

Țărmul Mediteranei pe care erau cândva debarcați cedrii libanezi folosiți la construirea Templului lui Solomon, a trecut de-a lungul timpului prin mâinile multor cuceritori și fiecare dintre aceștia și-a lăsat amprenta asupra străvechiului Jaffa. Din lumea hotelurilor cu arhitectură futuristă și multe stele ale noului Tel-Aviv, trecerea în cea a bătrânului port este ca un pas într-o carte de istorie peste o imaginară graniță de nisip.














Aici, multe nu par să se fi schimbat față de picturile de la finalul secolului al XIX-lea. Desigur, cămilele au fost înlocuite cu alte mijloace de transport și nici bazarurile nu mai sunt la fel de pline de viață. Aromele acestui orient se regăsesc însă poate cel mai bine în mâncarea pe cât de colorată pe atât de condimentată.






















Minaretul moscheii Al-Bahr – Moscheea Mării, se înalţă pe un fundal de cer cu nuanţe de portocale, peste ape de un albastru adânc. S-a înserat, iar lampa de carbid a farului ce cândva trimitea spre larg speranţa pământului este acum stinsă. Luminile hotelurilor din modernul Tel-Aviv sunt noile faruri pe cerul întunecat. În urmă, bătrânul port apare ca o bijuterie arabă străveche și plină de povești.







Leave a Reply

Your email address will not be published.