TrekLens

Îmi era dor de sălbăticia munților, de simplitatea plină de viață a naturii, de tăcerea adâncă a lacurilor glaciare și de promisiunile vântului nebun ce suflă pe crestele munților. Mi-era dor de Munții Făgăraș.

Intrarea în traseu o facem pe lângă fosta galerie minieră și nu după multă vreme ieșim la liziera pădurii, o superbă vale glaciară deschizându-se în fața noastră, încoronată de piramida Vârfului Lespezi. Luăm la măsurat piciorul de munte dintre Valea Căpriorul și Valea Pârâului Sec, pierzându-ne gândurile prin covorul galben de păpădii.

La 2522 m altitudine, în locul unde muntele se întâlnește cu cerul, se întinde sălbaticul peisaj de piatră de sub Vârful Negoiu îmblânzit doar de ochiul albastru al Lacului Călțun. Custura Ciobanului împunge cerul cu colții ei ca de fierăstrău, iar în ciuda enervantei pâcle de vară se vede până hăt departe spre trapezul vârfurilor Viștea Mare și Moldoveanu.

Începem să coborâm pe Muchia Podeanu urmând linia crestei și ocolind zona stâncoasă pe o potecă mai mult sau mai puțin existentă. Un marcaj precar ne conduce spre firul văii printre șuierături de marmote și un pârâu ce coboară rostogolindu-se în cascade. Un dâmb înierbat și înălțat cu câțiva metri deasupra Transfăgărășanului promite un loc perfect pentru corturi.

. . .

În ciuda faptului că este destul de accidentat, scurtul urcuș până în Șaua Capra este un traseu foarte popular pentru cei ce vor să admire de sus antropica zonă a Bâlei. Spre Lacul Capra ne ia în primire asprul vânt făgărășan ce ne răcorește instantaneu. Dincolo de Monumentul Alpiniștilor începe abrupta coborâre spre Căldarea Fundul Caprei, pe sub dantelăria de țancuri și strungi a crestei Vârtopel-Arpășel din care ocazional bolovani prăbușiți traversează în viteză poteca turistică. Spre Podragu se adună nori de furtună și câteva tunete înfundate aduse de un vânticel rece vestesc schimbarea vremii. Îmi încrucișez privirea cu Fereastra Zmeilor și îmi zâmbește discret – mă așteaptă să revin.