TrekLens

Căsuța ce mi-a ținut loc de ‘acasă’ pentru mai multe nopți este împletită din bambus și ratan, iar baldachinul din plasă de țânțari suspendat deasupra saltelei așezate direct pe jos, este de un exotism adorabil. În aerul subțire al dimineții, un lătrat de cățel îmi dă trezirea iar câteva zburătoare se fac auzite de sub o streașină, comentând probabil prestația matinală a patrupedului.

Judecată de mintea unui vestic, Asia de Sud-Est este adeseori categorisită ca murdară, aglomerată și săracă. Șabloanele Vestului nu se potrivesc însă Estului ‘sălbatic’. Aici piețele sunt vii și au personalitate, fructele au parfum și mâncarea are arome pentru care s-au trasat noi rute peste jumătate de glob și s-au purtat războaie. Gustul primează în fața aspectului.

Aici, în tumultul dezorganizat al oamenilor se găsește la tot pasul pacea interioară ce greu poate fi întrezărită în cursa civilizatoare a Vestului.

Myanmar rămâne însă o ţară a curiozităților și ciudăţeniilor, dar și a unei inegalități fantastice. Într-o notă mai superficială te întrebi poate cum de mașinile au volan pe dreapta deși tot pe dreapta se conduce și pe aici.

Mai puțin superficială însă, este problema minorității Rohingya ținută forțat la periferia societății, o segregare bazată pe diferența de rasă și de religie – apartheidul prea puțin mediatizat al Asiei. Într-un stat cu desăvârșire budist, cei peste 1.3 milioane de musulmani ai statului Rakhine aflat la granița cu Bangladesh, nu au fost priviți cu ochi buni de guvernul democrat al Myanmarului. Persecuțiile etnice asupra ‘celor ce își păstrează propria rasă’ – așa cum s-ar traduce numele lor, au fost catalogate de Națiunile Unite ca genocid iar mai bine de 90% dintre Rohingya au fugit în Bangladesh pentru a se salva.

Totul a început în 2015, când guvernul militar a fost înlăturat și noua Ligă Națională pentru Democrație a câștigat alegerile cu o majoritate covârșitoare. Până să ajungă la putere, liderul acestui partid și câștigătoare a premiului Nobel pentru pace în 1991 – Aung San Suu Kyi, a militat pentru democrație și drepturile omului. După instaurarea în rolul de Consilier al Statului Myanmar (o poziție similară cu aceea a Primului Ministru din democrațiile Vestului), lucrurile au început să se schimbe. O așa numită Lege a Naționalității Birmaneze a lăsat fără cetățenie întreaga minoritate Rohingya căreia i s-a luat și dreptul la educație și la liberă circulație.

Bine spunea Adrian Păunescu: ‘multe premii pentru pace merg la cei mai mari războinici’.