TrekLens

Zilele de iarnă au fost prea multe și, în ciuda purității zăpezii parcă tot mai atrăgător este verdele crud al primăverii. Pădurile de foioase sunt mai leneșe însă, iar frunzele toamnelor trecute foșnesc complice sub bocanci. Oile, scoase de curând din ocolurile de iarnă, umplu haotic potecile în căutarea celui mai atrăgător fir de iarbă, mânate de un cioban ars de soare și vânt dar cu ochi strălucitori, de culoarea cerului senin.

Pe măsură ce câștigăm altitudine se văd din ce în ce mai clar munţii ce fac un zid larg în jurul nostru. Alături este creasta principală a Leaotei, iar înzăpeziţi mai sunt doar Iezerul și îndepărtatul Bucegi. Lama Pietrei Craiului este doar stropită cu zăpadă pe văi întunecate, iar Postăvaru și Măgura Codlei se pierd în smogul dinspre orizont. De pe Piatra Dragoslavelor, cât poate privirea să alerge pe toată întinderea Văii Dâmboviței, un cer încărcat vestește un front atmosferic ce avea să aducă înapoi iarna.