Mica așezare Alberobello a intrat pe listele UNESCO pentru asemănarea sa uimitoare cu un sat de… gnomi. Pe pantele dealului vestic al orașului, mai bine de 1500 de trulli – case cu formă de stup și vârful alb ca pudrat de zăpadă, mărginesc străduțele înguste.
Alberobello își poartă numele după o veche pădure de stejar – Arboris Belli, pădurea frumoasă ce împodobea cu mult timp în urmă aceste locuri. Micile locuințe sunt construite din piatră de calcar, datând dinainte de secolul al XIV-lea, iar majoritatea dintre ele servesc astăzi unor scopuri pur turistice.
Forma lor ciudată a fost aleasă din dorința moșierilor de a plăti taxe mai mici pentru noile locuințe, dar și din ușurința cu care acestea puteau fi demolate în cazul în care se dorea evacuarea vreunui chiriaș nedorit. Caracterul lor temporar nu le-a împiedicat însă permanența, căci acestea au tot fost construite peste veacuri, până când au atins apogeul în secolul al XIX-lea când producția de vin din zonă a cunoscut o dezvoltare uriașă.
Câteva puncte de belvedere deschid priveliști de unde aglomerarea urbană din secolul al XIII-lea se vede în toată splendoarea sa medievală. Mașinile urcă rar aici, iar în cele câteva momente când nomazii secolului XXI nu se arată pe străduțe, sentimentul de ev mediu este aproape copleșitor.
Nu doar străduțele vechiului sat întâmpină călătorul cu ai săi trulli – câteva vechi căsuțe sunt răsfirate prin orașul ceva mai modern, însă complet integrate în peisaj. Într-un alb atât de definitoriu pentru arhitectura mediteraneeană, conurile ce țin loc de acoperiș acestor locuințe au pictate pe ele simboluri cu semnificații mistice sau religioase, ce ar trebui să-i protejeze pe locuitori împotriva spiritelor nefaste.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.