În lumina crepusculului, traversăm barajul ce zăgăzuiește o Dunăre supărată ale cărei ape se zbat să evadeze dintre pereții abrupți de piatră. Dincolo de valuri, deasupra munților Almăjului se ridică fantomatice fuioare de ceață ce la primele raze ale dimineții vor dispărea speriate, în timp ce chipul regelui Decebal – o imensă sculptură cioplită într-un colț de stâncă, privește demn înapoi în istorie spre Tabula Traiana – placa memorială dăltuită în piatră acum aproape două milenii de un împărat mândru că și-a extins imperiul. Câțiva kilometri în amonte, ridicându-se dintr-o stâncă ale cărei picioare se înfig în adâncul Dunării, cetatea Golubac ascultă poveștile fluviului ce se îndreaptă vijelios spre mare.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.