TrekLens

Înainte de fotografie mai exista încă mirajul necunoscutului – temerarii ce se aventurau să plece în necunoscut nu aveau descrierea vizuală a locurilor, iar cea care poate era scrisă era deseori romanțată. Înaintarea în necunoscut acum nu mai există, iar scopul călătoriei s-a lărgit pentru a include și călătoria ca modă. Tot ceea ce a mai rămas este să încercăm să privim lumea ca și când am vedea-o pentru prima oară, iar sfârșitul de primăvară când totul începe să înverzească crud este exact semnalul de care era nevoie.

Și toarce motorul, toarce cum i-a fost dor să o facă întreaga iarnă. Toarce pentru fiecare zi în care verdele nu a răzbit printre toate nuanțele de cenușă arsă ale anotimpului rece. Toarce a primăvară.

Munții Grohotiș au pete de zăpadă ca un uriaș leopard, iar pe fundal apar stâncăriile inconfundabile ale Ciucașului.

Prin pădurea ce mărginește curbele ce urcă în Pasul Bratocea începe să apară zăpada, însă căldura de afară o face să pară nelalocul ei. Spre Bran se înalță maiestuoși într-o mantie albă Bucegii, Piatra Craiului, Iezerul și Făgărașii, nebăgând în seamă vara ce vine puternic din urmă.