TrekLens

Sunt singurul alb într-un autobuz plin de nubieni. Puținilor turiști ce mai ajung prin Aswan li se oferă posibilitatea de a merge într-un mic convoi păzit spre granița cu Sudanul. Pentru securitatea lor, li se spune. Dar nu cumva un convoi turistic este o mare țintă pentru eventualii atacatori? Nu este cumva mai sigur modestul autobuz al localnicilor?

Orașul rămâne în urmă și prin periferii decrepite șoseaua se cațără pe unul dintre cele mai mari baraje ale lumii – Aswan, ce ține în loc imensul volum de apă al lacului Nasser ce se întinde pe mai mult de 500 de km. Jur-împrejur pustiu de nisip cât se vede cu ochii. Dune mai puțin. Privirea încearcă în zadar să se agaţe de ceva, iar imaginația pentru a-i veni în ajutor născoceşte o apă undeva departe. Fata Morgana deșertului fierbinte. Ţugui de piatră străpung nisipul din loc în loc pentru a mai anima monotonia.

Clădite de mărețul Ramses al II-lea, atât templul ridicat pentru a-i preamări puterea cât și cel ridicat pentru soția sa Nefertari, se aflau cu 65 de metri sub nivelul actual. În anii ’50, guvernul egiptean a avut de ales între a păstra monumentele antice de pe cursul nubian al Nilului sau a scufunda trecutul pentru a salva viitorul. Astfel, cu implicarea UNESCO, după patru ani de muncă s-a reușit strămutarea templului porționat în blocuri de aproape 20 de tone fiecare, pe un teren mai înalt. Drumul bătătorit ce ocolește prin spatele templului menține suspansul până în ultima clipă. Cu fața către primele raze ale soarelui, cele patru statui colosale – cele mai mari care au supraviețuit Egiptului Antic, păzesc intrarea în templul închinat zeilor Amun, Ptah și Ra-Harakhty. La picioarele faraonului sunt reprezentați dușmanii capturați, africani și asiatici, iar la stânga și la dreapta lor se zăresc Tuya și Nefertari. Mama și soția. Cele opt coloane de la interior împodobite cu vulturi sculptați susțin bolta, iar reprezentările faraonului înfrângându-și adversarii mai păstrează încă ceva din culorile originale. În inima muntelui, sanctuarul sacru adăpostește statuetele zeilor căruia i-a fost închinat, dar și pe cea a faraonului zeificat.

Spre nord, templul reginei Nefertari (închinat zeiței Hathor) este mai mic dar nu neapărat mai puțin interesant. La intrare, statuile faraonului și ale soției sale, dar și ale familiei, privesc spre imensitatea lichidă a Lacul Nasser.