Preligându-ne pe sub pereții de piatră impunători ai defileului Oltului, prin două tuneluri înguste, sosim la Mânăstirea Turnu – o oază de liniște la doi pași de aglomerata șosea națională și în același timp punctul de pornire spre un traseu cu panorame spectaculoase.
Aromele pădurii de foioase, ale ierbii proaspete și ale frunzelor uscate se amestecă, verdele înmiresmat al pădurii anunțându-ne venirea primăverii pe munte. Până și pământul emană căldură sub soarele deja dogoritor. Urcând lin dar sigur, poteca ne conduce spre primul punct de belvedere ce ne invită să ne bucurăm de pădurile deja înverzite ale Coziei. Un buștean ține loc de punte peste un pârâiaș devenit cam nărăvaș de la topirea zăpezilor, iar un vechi cablu ruginit ne ajută să urcăm pe sub Colțul lui Damaschin spre un spectaculos balcon de piatră, unde o băncuță zace tristă, martoră nevinovată a răutății oamenilor. Șerpuirile Oltului se ivesc de după un colț de munte și un mare hău se deschide sub noi într-un peisaj presărat cu copaci ancorați de stânci într-un echilibru precar desprins din stampele japoneze. Mult sub noi, meandrele Oltului par privite din avion, printre păduri și localități al căror freamăt se pierde în distanță. Vântul tace și pentru câteva momente ascultăm liniștea.
Privind cu jind spre Făgărașul încremenit în zăpezile grele ale iernii, ne bucurăm de poieni pline de firave brândușe de primăvară. Tăcerea cuprinde marea de păduri verzi ce se întinde la picioarele noastre, cu un Olt ce curge leneș spre răsărit în timp ce soarele coboară în spatele crestelor montane învelind peisajul în culorile calde ale apusului.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
… parca simt aroma de verde crud si aer curat de primavara! Felicitari1
Mulțumesc!