TrekLens

“Doamnelor și domnilor, vă vorbește căpitanul. Din partea echipajului de pe acest zbor, dați-mi voie să vă urez bun-venit la bordul aeronavei WizzAir cu destinația Malta. Din păcate avem întârziere aproximativ o oră dar tocmai am găsit un nou culoar de zbor și așteptăm aprobările necesare. Astfel, vom ajunge la destinație la ora stabilită. Vă dorim un zbor plăcut.”

O fi descoperit oare o gaură de vierme? Cert este că toată această întârziere avea să fie recuperată, primind bonus o survolare a insulei. În marea de cerneală de sub noi, turcoazul Lagunei Albastre strălucește în soare iar ambarcațiunile alunecă pe albastrul mării zgâriindu-i finețea de catifea.

Străbatem insula spre Sud, însă străduțele înguste și traseul întortocheat al autobuzului nu fac casă bună cu planurile mele şi este din ce în ce mai clar că fuga mea pentru a prinde apusul este zadarnică. Ajung la capătul de linie al autobuzului doar pentru a constata că mai am o distanță considerabilă de mers până la locul ales spre a prinde apusul. Soarele însă… tocmai s-a ascuns după curbura Pământului, iar pe cer rămâne doar superba culoare aurie a razelor de soare ce se reflectă în nisipul din aer. La urma urmei, Sahara este la doi pași.

Dimineața mă găsește la malul mării, vânând un răsărit auriu și terminând de conceput un program adaptat la întârzierile frecvente ale autobuzelor care circulă într-un adevărat spirit mediteranean: haotic.

Săltând pe valuri, Insula Malta rămâne rapid în urmă și în mai puțin de 10 minute pașii noștri poposesc pe Insula Comino. Sunt printre primii ce tulbură liniștea apelor Lagunei Albastre și sperie șopârlele încă adormite ce aleargă încercând să se ascundă în vegetația pitică ce acoperă insula. Este momentul perfect spre a savura în liniște azurul apei.