TrekLens

Până la Chandelier Game Lodge and Ostrich Farm sunt doar câțiva kilometri, iar aici este una dintre multele ferme de struți pentru care Oudtshoorn și-a căpătat numele de ‘capitală a struților‘. În această zonă aridă mărginită de munți, încă din secolul al XIX-lea au început să fie înființate ferme de crescut struți. Căutate în toate orașele mari ale lumii vestice, penele de struț ornau pălăriile doamnelor din clasele de sus ale societății. Schimbările în modă și modernizarea au dus la o scădere a cererii de pene însă promovarea cărnii și a ouălelor de struț a permis fermelor să prospere.

Industria se bazează însă și pe o altfel de exploatare – călăritul struților de către doritorii ce în teorie ar trebui să aibă sub 80kg. În practică nu îi cântărește însă nimeni și se merge pe o apreciere ochiometrică. Într-un țarc nu prea mare doi îngrijitori prind de gât struți masculi sau femele și le forțează un săculeț pe cap pentru a le limita vederea și a-i calma. Plătitorii de astfel de experiențe încalecă și, după ce săculețul este scos struțul se ridică cu greu de la pământ. Susținut de aripi de cei doi îngrijitori, impunătoarea pasăre face două-trei ture înainte ca spectacolul să ia sfârșit. Banul face legea aici.

Peștera Cango este cea mai mare peșteră de pe continentul African, croită în calcar de un vechi râu ce a străbătut cu mult timp în urmă munții Swartberg din provincia Klein Karoo.

Umezeala caldă din interior păstrează o temperatură constantă de aproximativ 20°C, iar minunățiile calcaroase de jur-împrejurul pereților sunt o întreagă operă de artă a minusculelor picături de apă infiltrată, ce cară cu ele particule de carbonat de calciu ce cu nespusă răbdare clădesc stalactite și stalagmite.

Locuită inițial de Khoisan – unul dintre triburile originale ale Africii, aceștia au lăsat în urmă desenul unui mamut a cărui vechime este datată prin Epoca de Piatră. Redescoperită de un cioban local prin 1780, peștera a devenit rapid un punct de atracție pentru localnici. Explorată inițial cu lămpi s-a crezut că lungimea sa nu depășește un kilometru lungime, dar apariția iluminatului performant a dus la noi și noi galerii ce au dus lungimea peșterii la aproape cinci kilometri.

Râul ce și-a croit drum prin calcar a săpat și în culmile din jur și se presupune că peștera ar avea o lungime considerabil mai mare, însă zonele fiind private nu s-au putut face explorări. Parcursul vizitabil este pe ceva mai puțin de un sfert din lungimea sa, iar formațiunile interioare sunt impresionante. De la dantelării fine la impozante coloane și draperii, tunelul este flancat de minunății subterane ce duc într-o sală imensă (107m lungime, 54m lățime și 17m înălțime) ce ocazional este folosită pentru concerte, loc unde ghida ne face o demonstrație cu o fascinantă interpretare a clasicului Ave Maria.

Acul Cleopatrei este o imensă coloană de 10m înălțime ce se estimează că ar avea o vechime de 150 de mii de ani – o vârstă impresionantă chiar și dacă ne raportăm la întreaga istorie geologică a planetei. Fiecare sală are acustica sa, iar în tăcerea întunecată a unei sălițe ghida ne mai face o demonstrație de cântat acompaniată fiind de loviturile pe care le aplică unui perete de calcar ce sună ca o tobă africană. De data aceasta melodia este însă o parte din imnul Africii de Sud.

Cunoscută sub numele de Drumul Vinului, Route 62 este drumul ce merge printre podgoriile din Wellington, Tulbagh, Worcester, Robertson și Klein Karoo, fiind astfel una dintre cele mai vechi rute ale vinului din întreaga lume și în același timp unul dintre cele mai frumoase drumuri ale Africii de Sud.

Munți și canioane, întinderi de sălbăticie pe care punctele de belvedere nu le pot cuprinde în totalitate. Route 62 este o rută extrem de pitorească și ar fi păcat să nu ne bucurăm de ea cât mai mult timp. ‘Grăbește-te încet’ ar putea fi foarte bine mottoul acestui drum.

Pe întinderea galben-aurie a pășunilor, o clădire albă atrage atenția. Așa s-a gândit și Ronnie Price în anii 1970 când a deschis un mic magazin cu fructe și legume undeva în provincia Western Cape. I-a dat numele simplu de Ronnie’s Shop, însă o glumă i-a transformat în întregime afacerea. O parte dintre amicii acestuia au adăugat Sex la numele deja vopsit, iar aprozarul s-a transformat curând în pubul Ronnie’s Sex Shop. Cu decorațiuni mai puțin obișnuite – un tavan acoperit complet cu tricouri, sutiene și chiloți, pereți plini de amintiri diverse lăsate de vizitatori și graffiti în toate locurile libere, pubul este un binevenit loc de popas în pustietatea dintre munți.

Seara se apropie rapid iar pasul Tradow ne așteaptă înainte de a ieși dintre munți. O nebunie de șosea ce se zbate pe marginea văilor ce se umplu cu umbre din ce în ce mai lungi odată cu apropierea înserării. Ultima geană de lumină ne împinge de la spate dar zona este prea frumoasă pentru a nu face măcar o scurtă pauză înainte de a trece dincolo de înălțimi, pentru o revedere cu oceanul.