O dimineață cenușie de primăvară ploioasă ne-a întâmpinat când cu ochii mijiți de somn am ieșit din locul numit banal “gară”, deși nu seamănă sub nici o formă cu suratele ei de prin alte colțuri de lume. Din agitația firească a gării ne trezim într-un oraș parcă adormit, în care puținii trecători ce se zăresc pe străzi se grăbesc să dispară prin câte un gang întunecat sau pe câte o străduță îngustă prin care abia dacă se pot strecura împreună cu umbrele lor. De turiști nici nu poate fi vorba acum când ceața apăsătoare a învăluit orașul iar personajele din benzile desenate au ieșit să cucerească pereții caselor viu colorate.
Stingheră și desprinsă din altă epocă, fortăreața medievală Het Steen – singura supraviețuitoare a ceea ce a fost cândva un oraș fortificat, îndură scurgerea timpului ca o rocă peste care apele râului Scheldt se rostogolesc spre mare.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
