TrekLens

Peste câmpurile pline de rapiță soarele strălucește intensificând culorile. Undeva în spate, sub un nor își fac apariția culorile unui curcubeu, intense și la fel de diferite ca țările Balcanilor. În privința siguranței parcărilor publice, deși pe alocuri lucrurile s-au mai rezolvat, Balcanilor li s-a dus de mult vestea că vehiculele dispar fără urmă. O motocicletă atrage imediat atenția în orice oraș al lumii, și cu atât mai mult în cele prin care raritatea lor le face cu atât mai vizibile. Îndemnul vine chiar de la gazdele orașelor în care înnoptăm – o poartă mică prin care cu greu îi fac loc ghidonului este o barieră în plus împotriva furtului, sau chiar și holul unui bloc. Vecinii sunt înțelegători.

Filip al II-lea al Macedoniei – tatăl mult mai cunoscutului Alexandru Macedon, a domnit peste întinderile regiunii Macedonia ce încorporau atât modernul stat omonim cât și partea nordică a Greciei. Secole mai târziu triburi slavice s-au stabilit în zonă, iar din secolul al XIV-lea și până la începutul secolului XX, Macedonia a fost încorporată în Imperiul Otoman.

Nu este de mirare că, deși majoritatea populației este creștină, o mare parte din restul populației este astăzi musulmană. Elegantele minarete ale orașului se înalță spre cer, iar vechiul oraș otoman Čaršija ce astăzi a devenit un cartier din Skopje, evocă trecutul orașului cu ulițele sale șerpuite, pline de localuri unde se poate servi un ceai sau preparate cu iz turcesc, moschee, sau magazinele meșteșugarilor. Cumva îmi aduce aminte de Lipscaniul anilor 1990, cu micul său labirint de străzi.

Fortăreața Tvrdina Kale este gardianul bizantin al orașului Skopje încă din secolul al VI-lea, preluată secole mai târziu de otomani. Zidurile groase ascund interiorul lăsat în paragină. Două mici muzee ce ar fi trebuit să prezinte exponatele găsite de arheologi în cetate, sunt astăzi părăsite. Gunoiul este omniprezent în interiorul zidurilor ruinate iar bălăriile au crescut în neștire.

Capitală a Primului Țarat Bulgar pentru câteva decenii în secolul al X-lea și a Țaratului Sârb câteva secole mai târziu, istoria bizantină și otomană au dus în ultimii ani la tensiuni politice cu fond religios, iar întreținerea cetății a căzut pe planuri secundare. În orice țară civilizată cetatea ar avea un enorm potențial de atragere a vizitatorilor. Așa însă… este doar un uriaș trist ce privește spre orașul de la poale.

Centrul orașului Skopje este plin de șarm – pe de o parte urmele otomane ce se întind de la fortăreața Tvrdina Kale prin anticul Čaršija spre Kameni Most – podul de piatră, iar pe de altă parte urmele bizantine și mult mai modernele clădiri ce mărginesc râul.

Pentru mare parte din existența sa, Skopje a fost un modest oraș balcanic, însă în ultima decadă centrul a fost transformat într-un bizar amestec de civilizație antică și clădiri moderne. Statui de războinici și enorme clădiri neo-clasice, muzee îmbrăcate în marmură, casa memorială a Maicii Teresa înălțată pe locul unde ea a fost botezată, fântâni hipnotice și cam prea mulți lei de piatră.

Cu aproape zece ani în urmă, fostul prim-ministru al Macedoniei a avut o efuziune naționalistă transformată în proiectul ‘Skopje 2014’. Ideea nu a fost deloc rea pentru a transforma mica urbe într-o capitală modernă, însă ce a rămas după mandatul său a căzut acum într-o cruntă paragină – oameni ai străzii, miros de hazna și mizerie peste tot. Pare că nimănui nu îi pasă de moștenirea istorică, indiferent că este mai nouă sau mai veche.