TrekLens

Pentru a trece graniţa în Albania, reuşeşti să găseşti scurtătura de care ai auzit şi te decizi să o urmezi, dar la scurt timp te întâlneşti cu doi soldaţi ce patrulează pe potecă în timp ce ronţăie mere cărându-şi arma pe umăr. Te salută dar nu-i interesează de plimbarea ta pe graniţă. Ciudat lucru, căci un macedonean amabil venise cu pronosticul că poţi fi împuşcat dacă te prind pe scurtătura ce ajunge la hotarul țării. Urmezi poteca ce străbate pădurea şi ajungi la postul de frontieră, iar dincolo sunt mici întreprinzători gata să facă un ban ducându-te cu maşina în cel mai apropiat oraş. O scurtă negociere crâncenă şi iată-te în maşina ce miroase ca un butoi de vin și căreia îi lipsesc panourile interioare ale portierelor. Cu siguranţă peste câţiva kilometri vei fi plin de multă bună dispoziţie și nu îți va mai păsa de aceste lipsuri.

Străduţe pietruite se strecoară printre case vechi unde domneşte multă sărăcie şi oamenii încearcă să-şi refacă locuinţele vrând să uite de ororile prin care au trecut.

Ieşitul din oraş în direcţia dorită poate deveni o problemă chiar dacă găseşti locul de întâlnire al microbuzelor peste care au trecut mulţi ani de la prima tinereţe. Întrebi de destinaţia dorită în stânga şi în dreapta dar singura limbă vorbită de ei este albaneza aşa că nu poţi afla prea multe ci doar faptul că mai multe microbuze par a merge în aceeaşi direcţie. Alegi la întâmplare unul sperând că vei ajunge unde doreşti. Șoferii se agită alături de ajutoarele lor, se negociază ca la bursă, lumea întreabă de destinaţii în timp ce aproape că este împinsă spre microbuzele corecte. Este un vacarm în care nimic pare că nu are sens şi totuşi toată lumea va ajunge la destinaţia dorită.

Pentru microbuz timpul este relativ, nu şi spaţiul însă: pleacă atunci când nu mai este nici un pic de loc liber. Probabil sunt cam doi pe loc, dar ce contează?. Curbele drumului combinate cu viteza maşinii, distribuie oamenii în maşină în mod echitabil – acum nimeni nu mai stă comod.

Micul orăşel ce constituie capătul terminus al liniei este încă departe de graniţă, dar negocierea cu un şofer te poate scoate din încurcătură la un preţ derizoriu. Îşi va folosi maşina personală în regim de taxi, şi pe drum îţi va povesti într-un amestec de albaneză şi engleză o parte din istoria recentă a ţării în timp ce îţi va arăta multitudinea de buncăre construite de nebunia unui conducător. Îl rogi să oprească timp de o clipă pentru a privi apusul de soare ce se reflectă în albul de calcar al munţilor.