SATUL DIN MIJLOCUL APELOR

Fie că vorbim despre măreţul Mekong ce traversează şase ţări formând la vărsare o întinsă deltă, sau despre Tonle Sap – lacul ce-şi schimbă forma, un însemnat procent din populaţia Cambodgiei are viaţa legată şi modelată de ciclul musonului.

Din Februarie, timp de patru luni, drumul spre satul Kompong Pleuk este pe alocuri noroios dar poate fi străbătut pe jos. Începând însă cu luna Iunie, un fenomen hidrologic unic face ca accesul în acest sat să fie imposibil în lipsa unei bărci. În sezonul secetos, apa din lacul Tonle Sap se varsă în râul omonim ce curge mai departe spre fluviul Mekong. În timpul sezonului ploios însă, râul Tonle Sap îşi schimbă cursul umplând lacul şi făcându-l să-şi mărească de aproximativ 5 ori suprafaţa iniţială, inundând câmpii şi păduri de mangrove şi susţinând un ecosistem deosebit de bogat. Vinovat pentru acest fenomen este fluviul Mekong, umflat de topirea zăpezilor din Himalaya precum şi de puternicele ploi musonice. Astfel, fluviul se revarsă forţând apele râului să curgă în amonte.

În aceste luni, singurul mijloc de transport rămâne evident barca. Tranzităm încet zona cu păduri de mangrove nevrând să speriem păsările ce şi-au făcut cuib în aceste desişuri, ajungând curând la primele case multicolore ale satului. Suntem probabil pe uliţa principală, devenită acum cale navigabilă, iar de scara fiecărei case este amarată cel puţin o luntre. Cei mai săraci dintre ei au casele din stuf. Viaţa lor este strâns legată de mediul în care trăiesc, familii întregi locuind în aceste case iar sursa traiului lor fiind de multe ori doar ceea ce le oferă lacul.

Ajunşi la marginea satului, privim în depărtare la orizontul ce se contopeşte cu apa lacului dându-ne impresia că ne aflăm pe mare, în timp ce în spatele nostru rămân casele urcate pe piloni de lemn.
Întorşi în sat, pilotul bărcii ne anunţă că am rămas fără motorină. Totuşi, nu pare deloc îngrijorat deşi suntem la destui kilometri de ţărm. Trage barca lângă o altă ambarcaţiune şi din luntre în luntre ajunge la o casă de unde se întoarce cu o canistră de motorină. Suntem lămuriţi: satul este dotat şi cu benzinărie.

Îndreptându-ne spre mal, unde cei mai norocoşi au deja posibilitatea să planteze orezul, un front negru de furtună se pregăteşte să se reverse asupra noastră. Sincronizarea este perfectă, căci la câteva minute după ce ajungem la maşină, depresiunea tropicală ce bântuie nestingherită spre Nord rupe cerul în două deasupra noastră, transformând praful drumului într-un veritabil noroi ce îmbrăţişează cu putere roţile maşinii.

Leave a Reply

Your email address will not be published.