TrekLens

Samarkand – numele orașului nu pare a fi pământean ci mai degrabă căzut dintr-un univers metalic. Alte mari orașe ale Islamului precum Cairo, Istanbul sau Jeddah au în nume o căldură mediteraneeană, însă orașul lui Timur Lenk – Tamerlane așa cum este rostit numele său în imensitatea Asiei pe care a avut-o la picioare, a moștenit însă doar marginile hărții. Samarkand a fost capitala unui imperiu atât de îndepărtat și închis între stepele nesfârșite și deșertul neîmblânzit, încât atunci când renumele său a ajuns la porțile Europei a fost doar pentru a o îngrozi prin cuceririle sale. Trei statui i-au fost ridicate lui Timur – una își veghează supușii aici, iar celelalte două sunt la Tashkent și Shahrisabz.

La fel precum Marrakesh, Timbouktou și Kathmandu, numele Samarkandului trezește în mintea nomazilor închipuirile ținutului cântat de caravane. Este unul dintre acele Shangri-La care încă mai există.

Peste tot și toate, Samarkand este însă orașul lui Timur-Lenk, cu domuri turcoaz și clădiri ce sunt deseori considerate a fi cele mai frumoase din Asia Centrală. În vremea lui Tamerlane, în urma cuceririlor sale urmau masacrele, însă singurii cruțați erau artiștii noilor teritorii adăugate imperiului. Mutați în Samarkand din Persia, Azerbaidjan, Siria și India, aceștia au transformat barbarismul în frumusețe desăvârșită. Orașul în sine era pentru marele cuceritor nu o casă ci cel mai frumos trofeu care putea fi obținut, căci nomad din fire el prefera cortul așezat în afara zidurilor cetății decât frumusețea îmblânzită din interiorul acesteia.

La Shah-i-Zinda străzile necropolei dezvăluie într-o întreagă lume de detalii mormintele aristocrației Timuride. Decorațiunile sunt saturate în întregul spectru al nuanțelor de albastru, mozaicuri geometrice sau care reprezintă elemente florale adunate toate sub o elegantă caligrafie arabă.

Un epitaf desăvârșit pentru a onora rudele lui Timur Lenk. Pelerini veniți cu rugăciuni la mormintele nobililor sărută pietrele funerare ale acestora și lasă bani ca ofrandă, amestecând tradițiile animiste cu un Islam propriu și personal.

Finanțată din prăzile de război ale unei recent încheiate campanii la Delhi, moscheea Bibi Khanym a fost construită la ordinul lui Timur Lenk pentru soția sa preferată și trebuia să fie cea mai mare din lume la momentul respectiv. Un număr de 95 de elefanți au fost aduși din India pentru a ajuta la ridicarea ei, iar imensa intrare arcuită de 35 de metri înălțime era flancată de minarete de 50m ce duceau într-o curte interioară pavată cu marmură și flancată de două moschei. Graba cu care a fost însă ridicată a dus la o treabă de mântuială, căci zidurile grele au început să apese pe fundații iar crăpăturile și-au făcut loc aproape imediat ce aceasta a fost terminată.

Dar, chiar și așa parțial ruinată, imensitatea de culoarea deșertului în care a fost împletit albastrul, impresionează. Poate că scopul lui Tamerlane a fost în cele din urmă atins.

Locul final de odihnă al celui ce a cucerit jumătate de lume este aici la Samarkand, în splendoarea colorată a mausoleului numit simplu Gur-i-Amir – Mormântul Emirului. Exteriorul clădirii peste care domul albastru pare să plutească ca un balon, este dominat de un portal împodobit în aceleași minunate detalii ale Asiei Centrale: motive geometrice, flori și minunata caligrafie arabă.

Interiorul este modest pentru cel care a fost probabil cel mai mare cuceritor al tuturor timpurilor – spre deosebire de Genghis Khan, Timur Lenk și-a condus el însuși luptătorii în campaniile militare. Trupul său se odihnește la picioarele celui ce i-a fost părinte spiritual, înconjurat de o mare parte a familiei sale, sub o placă de jad care a fost la momentul respectiv cea mai mare din lume.

La fel ca toți marii lideri nomazi, Timur Lenk a rămas în cronicile istoriei doar prin ochii părtinitori ai victimelor sale. Un întreg șir de contradicții l-au definit pe marele lider: musulman ce nu a lăsat niciodată religia să se interpună în calea cuceririlor sale, fluent în persană și turcică dar cu toate acestea analfabet, nomad ce trăia în cort pe întinsul Asiei Centrale dar care a creat unele dintre cele mai frumoase opere de arhitectură din lume. A fost și pasionat de șah, inventând un nou joc cu o tablă dublă și dublu de piese, inclusiv cămile, girafe și mașinării de război.

Timur Lenk a murit în timp ce plănuia cea mai mare campanie a sa, împotriva Chinei lui Ming. Poate că cel mai potrivit epitaf este într-adevăr cel inscripționat pe mormântul său: “dacă aș fi în viață, oamenii nu ar fi bucuroși”.

Prima senzație atunci când pășești în Registan – piața înconjurată din trei părți de medrese impunătoare, este că totul a fost construit aici la o cu totul altă scară. Impresionante mozaicuri de faianță împodobesc până la saturație cele trei medrese care se ridică într-o simetrie irezistibilă.

Aici, în piața aceasta a fost inițial locul unde șase dintre drumurile orașului se întâlneau, iar în nisipul acesteia se organizau bazarurile cu produse cărate de caravane. Odată cu schimbările de regim politic, piața a văzut parade militare, execuții publice, demonstrații politice, judecăți și incendieri de voaluri musulmane.

Ulug Beg a fost cel care a constuit aici prima medresă, la începutul secolului al XV-lea, flancată de coloane de 33m înălțime și decorată cu motive geometrice, stele și un uimitor mozaic. Două secole mai târziu a fost înălțată în oglindă medresa Shir Dor, ce își ia numele de la leii ce împodobesc colțurile portalului. Construiți în mozaic și probabil dintr-un exces de zel împodobiți cu dungi, aceștia aduc mai degrabă a tigri. În orice caz, fiecare dintre ei poartă în spate câte un soare cu față umană – urme de credință zoroastriene ce sfidează dogmele islamice care nu permit reprezentarea fețelor umane sau a animalelor.

Orizontul celor două este închis de madrassa Tillya Kari, ceva mai lată dar cu un imens dom turcoaz și un interior împodobit până la refuz cu mozaicuri.

Fostele hujra – celulele în care studenții medreselor trăiau în perioada în care studiau aici, sunt convertite în magazine de suveniruri. Prea multe totuși, prea multe suveniruri mărunte într-un loc care este pur și simplu grandios – unul dintre cele mai faine locuri din lumea pe care am colindat-o.