Primii pași în afara țării i-am făcut spre Vest, într-un lung tranzit spre Germania. Priveam cu ochii măriți de curiozitate la toate imaginile ce mi se perindau prin fața ochilor, din goana mașinii. Nesfârșita pustă maghiară se desfășura mult prea rapid pentru a-mi face o idee despre teritoriile pe care le traversam.
Am tot revenit cu trenul sau mașina, dar tot în grabă gonind spre Vest (neștiind că sufletul meu tânjea spre Estul sălbatic și plin de culoare, spre Sudul călduros și verde sau spre Nordul întunecat – dar asta face parte din cu totul altă poveste). Ungaria, din acest punct de vedere a reprezentat o țară de sacrificiu – un tranzit nesfârșit.
Mi-au rămas doar câteva crâmpeie dintr-o țară a cărei capitală se întinde pe ambele maluri ale Dunării, cu poduri ce reprezintă lanțurile care asigură trăinicia capitalei.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
