Toamna lungă vine de mână cu multe zile însorite ce parcă-i păcat să fie lăsate în uitarea ce se așterne peste zilele petrecute în griul orașelor. Ieri priveam Ciucașul din munții Baiului, iar astăzi este reflexia în oglindă a zilei de ieri – culmile greoaie ale Baiului sunt anticamera zidului ce închide orizontul, Bucegiul.
De aici din Ciucaș, de pe înălțimile Carpaților de Curbură, s-ar putea ține o întreagă lecție de geografie. Zeci de kilometri de vizibilitate perfectă: Grohotișul, Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare și îndepărtatul dar atât de maiestuosul Făgăraș. Iarba nu a gustat încă din zăpezile acestei ierni și își revarsă neștiutoare culoarea arămie prin vâlcele și peste stânci. În aer plutește însă mirosul anotimpului rece.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.