TrekLens

Castelul Bled are o priveliște uimitoare asupra unuia dintre cele mai pitorești lacuri din Europa, cu o mică insulă din mijlocul căreia se ridică turla unei biserici.

Înghesuit pe vârful unei stânci abrupte ce se ridică din pădure la mai mult de o sută de metri deasupra lacului, castelul Bled este parcă rodul imaginației – o fortăreață medievală, cu turnuri, ziduri defensive, șanțuri de apărare și o terasă ce oferă o priveliște magnifică. Faptul că a fost construit în secolul al XI-lea este doar un bonus.

Camerele transformate în muzee sunt înconjurate de aceleași ziduri vechi de apărare de pe ale căror metereze se zărește una dintre cele mai frumoase priveliști din Europa.

Într-o întindere de smarald vălurit ușor de vânt, insula marcată de turla bisericuței este de fapt un sprijin pentru ca privirea să nu se piardă. Pe fundal se ridică zidurile castelului Bled de pe care cu câteva zeci de minute în urmă admiram panorama lacului.

Autostrada continuă sinuos spre Austria, însă aici aproape munții încep să se înșire pe marginea drumului de nici nu știi dacă să te mai uiți la drum sau să te pierzi printre creste abrupte, un colț de ghețar și imensități de stâncă. Drumul spre pasul Vršič începe să urce abrupt, de parcă s-ar lua la întrecere cu timpul. Pante de 14% pe care motorul își urlă disperarea, iar gândurile îmi zboară spre bicicletă. Cu ce poftă le-aș mai așterne sub două roți…

La fiecare curbă alte colțuri de munte și alte unghiuri se ivesc. Soarele ce își revarsă razele peste stânci le face să strălucească ireal, ca într-o fotografie prea saturată.

În umbra mașinilor parcate în pasul Vršič, oile s-au ascuns să rumege alene peisajul și prânzul proaspăt încheiat. Serpentine nenumărate într-un peisaj ceva mai puțin sărac în priveliști ca cel de urcare. Nu că ar duce lipsă, dar pe urcare muntele a fost cu mult mai generos.
În seara aceasta greierii vor fi cei care își vor foșni cântările în timp ce liniștea se așterne încet între văi.