Renegată în egală măsură de elegantul și rafinatul nord cât și de haoticul sud al peninsulei, Roma este anticul creuzet în care s-a amestecat istoria unei civilizații ce a dat naștere unui puternic imperiu. Pe malurile leneșului Tibru, un lanț nesfârșit de monumente se împletesc sfidând veacurile – timpurii bazilici creștine se înalță deasupra unor vechi temple, bisericile medievale sunt alăturate forumurilor romane, amfiteatrele străvechi se oglindesc în ferestrele palatelor renascentiste vegheate de edificii grandioase din perioada lui Mussolini. Orașul celor șapte coline emană istorie într-un grad copleșitor.
Claxoane. Mașinile se amestecă cu scuterele într-un furnicar stradal cu reguli ce par a nu ține cont de pietoni. La doi pași însă de bulevardele aglomerate și vitrinele sclipitoare viața are un cu totul alt ritm, ca o pasiune dosită de prea multe priviri indiscrete – un labirint de străduțe vechi și întortocheate ce păstrează cadre desprinse din filmele lui Fellini. Un puzzle de imagini distincte ce se unesc precum drumurile ce cândva convergeau spre Orașul Etern.
Desi pentru multi a devenit o destinatie banala, fiind probabil mult prea accesibila, eu nu o sa ma satur (cred) niciodata de Roma, de Italia in general si cel mai mult mi-e dor de ea in perioada verii, cu caldura aia coplesitoare 😛
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
Desi pentru multi a devenit o destinatie banala, fiind probabil mult prea accesibila, eu nu o sa ma satur (cred) niciodata de Roma, de Italia in general si cel mai mult mi-e dor de ea in perioada verii, cu caldura aia coplesitoare 😛
🙂