TrekLens

Dolmuș, marshrutka, bush-taxi, jeepney sau songthaew sunt denumiri diverse din tot atâtea locuri ale globului, ce în esență reprezintă același lucru – un mijloc de transport în comun din țările în curs de dezvoltare, ce pleacă atunci când se umple sau când șoferul consideră că profitul este suficient de mare. Deseori, în funcție de cum se poartă negocierea, șoferul acceptă să ia și mai puțini clienți. Așa este și cazul songthaew-ului roșu ce cațără acum drumul abrupt spre munte, ce urcă din Chiang Mai spre Doi Suthep.

Ridicându-se din frunzișul verde al pădurii, de la peste 1000m înălțime, templul Wat Phra That Doi Suthep este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte temple ale Thailandei, iar legenda sa fondatoare este cunoscută probabil de fiecare școlar din Chiang Mai. Cu o scară de 306 trepte încadrată de doi naga – șerpi marini mitologici, construită pentru ca credincioșii budiști să acumuleze ceva puncte pozitive prin urcarea la templu, mănăstirea a fost construită în 1383 de regele Keu Naone pentru a adăposti un os din umărul legendarului Buddha.

Relicva respectivă i-a fost adusă regelui de către un călugăr vagabond din Sukhothai, aceasta rupându-se în două la baza muntelui. O bucată a fost găzduită de templul Wat Suan Dok, iar al doilea fragment a fost legat de un elefant alb sacru ce a fost lăsat să bântuie prin junglă până la moarte. Pe locul unde acesta ar fi murit, a fost ulterior ridicată mănăstirea Doi Suthep.

Totul este făcut să îți ia ochii, sa îți ia mintea și în cele din urmă banii. Ca donație, desigur. Întotdeauna în societățile mai sărace și mai puțin educate, religia a ocupat un loc important, izbăvirea fiind căutată de milenii prin jertfe, donații și taxe religioase.

Terasa superioară este presărată cu arborele fructelor de pâine, mici altare, grădini cu pietre și monumente, inclusiv o statuie a elefantului alb ce a cărat prin junglă relicva lui Buddha. La baza scărilor, o șopârlă ca un dragon intitulată Mom, așteaptă recunoștința copiilor. Treptele urcă spre terasa interioară unde, odată descălțați credincioșii înconjoară templul ce adăpostește relicva.

După atâta mers pe la temple se pare că s-au acumulat niște puncte pozitive la partea de karma, căci într-o piață oarecare din Chiang Mai niște localnici ne întind boluri cu mâncare: o supă de lapte de cocos cu cartofi, salată de legume foarte iute și niște orez cu carne, organe și multă zeamă, iar ca desert o înghețată din nucă de cocos. Totul gratuit – se pare că din donațiile primite de călugări, aceștia au dat înapoi locuitorilor care împart cui se nimerește prin preajmă.