PROPAGANDA DE DUPĂ RĂZBOI

Secolul XX este considerat a fi fost cel mai sângeros secol din istoria omenirii. Invențiile în materie de apărare împotriva unui imaginar dușman au fost folosite pentru a ataca, alături de propagandă și o creștere a patriotismului cum nu mai fusese văzută până atunci. Zeci de milioane au murit, aproape jumătate civili.













În fostele republici sovietice, cel de-al Doilea Război Mondial este cunoscut ceva mai pompos, ca Marele Război de Apărare a Patriei, iar muzeul ce-i este dedicat aici în Minsk este cu totul și cu totul impresionant. S-au axat foarte mult pe diorame dar și pe simplele și multele detalii ale obiectelor și mașinăriilor folosite în război – fie ele tancuri sau avioane.













Istoria este scrisă în general de învingători, dar ce te faci când sunt mai mulți învingători? Și mai ales, dacă victoria unora beneficiază de mai mult marketing ca a altora și dacă totuși este un alt adevăr la mijloc? Dacă cumva nu debarcarea din Normandia a pus capăt războiului în Europa ci victoria însângerată de la Stalingrad așa cum este consemnată de istorici și graţie căreia s-a semnat de către Germania nazistă predarea necondiționată? Dacă Uniunea Sovietică ar fi pierdut Stalingradul în fața armatei a șasea germană?













Când vine vorba de acuzat învinșii pentru tratamentul prizonierilor de război și nerespectarea Convenţiei de la Geneva, sovieticii vorbesc de lagăre de concentrare naziste dar uită de propriul arhipelag Gulag.

Sate arse cu toţi sătenii înghesuiți în case precum s-a întâmplat la Katyn sunt desigur judecate drept crime de război, dar cine va plăti pentru toate aceste vieţi?












Leave a Reply

Your email address will not be published.