TrekLens

Ceața deasă s-a îngrămădit pe văile înghețate dintre Obcinele Bucovinei, iar odată ce altitudinea crește în cățărarea spre Pasul Mestecăniș crește și temperatura până la 11°C incredibil de pozitive. Este momentul din an când inversiunea termică domnește.

Din Gura Haitii forestierul își strecoară meandrele în adâncul muntelui. Planificasem de mai bine de zece ani o plimbare în Munții Călimani, la 12 Apostoli, dar pur și simplu tura nu s-a materializat – au fost alte priorități în alte colțuri de lume.

De la confluența celor două pâraie ce dau glas văii, o scurtă urcare abruptă cațără spre un plai unde câteva văcării acum părăsite așteaptă să fie traversate spre a urca și restul muntelui. Cerul acoperit de un plafon de nori înalți lasă ochii să zburde liniștiți spre crestele înzăpezite ale Călimanilor. Din adâncurile pădurii, un boncăluit îndepărtat de cerb străbate valea, iar câteva minute mai târziu, un mic grup de ciute traversează poteca în salturi.

Acolo unde creasta Dornei se întâlnește cu Neagra Șarului, lava întărită scursă din adâncul vulcanic al munților Călimani, s-a lăsat sculptată de trecerea inexorabilă a timpului, de ploi și vânturi. Stane de piatră conturate în figuri zoomorfe și antropomorfe au fost incluse de localnici în patrimoniul legendelor locului. Complexul de stânci și-a căpătat numele de 12 Apostoli, iar potrivit legendelor locale asprele stânci reprezintă de fapt oameni necredincioși pedepsiți de un Dumnezeu crunt și transformați în pietre.

Nu este însă chiar vreme de legende, căci zăpada a fost adunată de vânt în troiene mari și marcajul se pierde acoperit de viscolul de peste noapte. Vântul puternic cu rafale de aproape 80km/h ne ia în primire iar adăpostul celor douăsprezece stane de piatră este singura pavăză împotriva urgiilor iernii. Spectacolul naturii este cu adevărat fantastic – păcat de cerul cam siniliu și trist ce așterne umbre șterse peste tot  peisajul.