TrekLens

Ploaia continuă să cadă insistentă peste cort amestecată cu o ceață alburie și, dacă tot m-am trezit este timpul să o iau din loc.

Panta de iarbă udă se urcă neașteptat de ușor, însă ceața ce ascunde drumul îi dă o tentă suprarealistă. În capătul drumului, la intersecția cu cel național, mă așteaptă însă o barieră… lăsată. Ora de deschidere nu este notată nicăieri și, dacă tot nu-i rost de plecat mai departe, îmi prepar în ploaie micul dejun pescuit din coburii lui Amur.

Exceptând ridicarea barierei mai am o singură modalitate de a mă intersecta cu drumul principal: un mic mal de pământ și iarbă nu mai lung de trei metri dar cu o înclinație cam neortodoxă luând în considerare iarba udă și ploaia ce continuă să cadă. Poate de la micul dejun sau poate de plictiseală îmi încerc norocul și cu puțină echilibristică ajungem înapoi pe asfalt păstrându-ne verticalitatea.

Valurile de ceață continuă să se îngrămădească spre pasul Shipka, însă spre Valea Regilor Traci începe să se lumineze.

Seuthes al III-lea a fost rege peste întinsul regat Odris al Traciei cu trei secole înaintea erei noastre, și fondatorul orașului tracic Seuthopolis ce astăzi este astupat pentru totdeauna de lacul de acumulare din apropiere de Kazanlak. Camera sarcofagului conținea toate obiectele de care regele ar fi avut trebuință în viața de apoi – coiful de luptă, armura, sabia și sulițele. Alături de ele trei amfore de ceramică pline cu vin îi asigurau probabil proviziile pentru drum, iar cum un rege nu se cuvine să meargă pe jos, un cal a fost jertfit la intrare și îngropat în tumul.

Datând din secolul al IV-lea î.e.n., Helvetia și Griffins au fost de-a lungul timpului jefuite de vânătorii de comori, însă arhitectura lor și felul în care au fost construite domurile, sunt ele însele niște comori.

Shusmanets este la câteva sute de metri distanță depărtare și vine cu un detaliu ce îl ajută să fie evident diferit – o imensă coloană elegantă ce susținea camera semi-cilindrică, și o altă coloană în stil doric terminată printr-un disc ce simboliza soarele, ce susține tavanul camerei sarcofagului. Coloanele fac parte din credințele tracice legate de univers și de mitul creației. Pe lângă deja obișnuiții cai jertfiți la fiecare mormânt, acesta este singurul la care s-au jertfit și câini. Motivele sunt obscure.

Tumulul Ostrusha este unul dintre cele mai complexe din toată valea, având în total șase încăperi – majoritatea pentru jertfe. Ultima încăpere, cea a sarcofagului în care aparent nu s-au găsit niciodată oseminte, este construită din două blocuri de granit ce în total au 60 de tone, și are un tavan pictat cu portrete, scene de luptă între animale, plante și motive geometrice. Majoritatea frescelor sunt însă aproape complet distruse, singura ce se păstrează uimitor de bine având în vedere vechimea sa, fiind chipul unei femei.

Traversarea munților Stara Planina prin pasul Shipka înseamnă să intru din nou pe tărâmul ceții, al ploii mocănești și al unui asfalt ciudat de alunecos. Dincolo de purgatoriul munților nu se află nici raiul și nici iadul ci doar mănăstirea Preobrajenie, aflată pe un platou ieșit din pădure undeva la mijlocul unui versant stâncos.

Cu pereții exteriori împodobiți cu fresce în culori vii și cu turla mică așa cum era rânduiala otomană a acelor vremuri – pentru a nu fi cumva mai înaltă ca minaretul moscheii, mânăstirea este o oază de liniște. Din toate picturile bizantine, cea care atrage atenția este aceea a pruncului Iisus la circumcizie. Detalii.