Au monedă proprie, bancă de stat, control de frontieră, stindard, armată, poliţie, sistem de educaţie şi de sănătate, paşapoarte proprii şi plăcuţe de înmatriculare adecvate. Şi totuşi, recunoscută iniţial doar de Rusia, în momentul de faţă nu este recunoscută ca stat de nici o altă ţară.
În articolele publicate de jurnaliştii din Vest ce vizitează Transnistria, apare tot timpul acelaşi clişeu: “Ultimul Paradis Sovietic” – ce-i drept, senzaţionalul vinde. Întotdeauna. Ei bine, simbolurile comuniste sunt afişate pe străzi, Patria este pusă la loc de cinste, iar statuia lui Lenin veghează mândră. Alături, un tanc transformat în monument şade cu ţeava îndreptată spre Chişinău. Aşa, ca să se ştie că ei sunt tot timpul pregătiţi. Dar, cam pe aici se opreşte socialismul, căci o simplă privire aruncată pe bulevardul principal al oraşului – 25 Octombrie – ne va convinge că această ţară este departe de a fi clişeul descris de ziare. Magazine de bijuterii, sucursale Gazprom, birouri de schimb valutar, supermarketuri, toate demonstrează un început destul de puternic de capitalism.
Legat de simbolurile sovietice prezente la tot pasul, spusele unui transnistrean au fost destul de edificatoare: “Păstrăm încă simbolurile sovietice pentru că noi suntem mândri de trecutul nostru.”
Deşi încercarea de a găsi pe cineva care să vorbească orice altă limbă în afară de limba rusă este o probă demnă de Olimpiadă, oamenii sunt deosebit de prietenoşi şi gata să te ajute chiar dacă asta înseamnă să se întoarcă din drumul lor, să vrea să-ţi cumpere bilet din banii lor sau pur şi simplu să se ofere să te ducă la autogară pe propriul lor scuter. Cu toate acestea, un minim de limbă rusă este binevenit pentru a nu te simţi complet… analfabet.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
