PRIN MUNŢI, SPRE MARE

Dar marea? Marea unde este? Căci iată, în faţă se ridică un zid imens de piatră!
Munţii parcă nu vor să te lase să treci, pregătind pentru tine nişte nori mari, negri şi grei. Autostrada începe să fie plictisitoare (ooo, la asta se pricep cel mai bine autostrăzile!) iar un drum lateral îţi face cu ochiul. Este în pantă şi promite ceva serpentine? Cu atât mai bine!
Ai vrea parcă să opreşti pentru nişte fotografii dar bazele militare din zonă nu te încurajează la aşa ceva. Nu-i nimic, iată în zare un castel ce pare a se confunda cu vârful de stâncă pe care a fost ridicat. Pare rupt din basme cu meterezele-i înalte, donjoane, tuneluri ce-l străbat şi iatacurile cocoţate deasupra abisului.
De aici de sus ai ocazia să vezi marea pe care o căutai – mai rămâne doar să-ţi iei la revedere de la castel şi să cobori spre ea.
Te aşteaptă întâmpinându-te cu bleumarinul adânc al nemărginirilor ei, făcându-ţi promisiuni legănate de valuri. Şi vine vremea acum să priveşti în urmă, spre locul de unde puţin mai devreme zăreai marea. Acum se pregăteşte o furtună care de data asta te-a ratat. Poate data viitoare? Poate, pe curând!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *