TrekLens

Drumul spre Woldya este pământ bătătorit cu prăpăstii și râuri ce în sezonul ploios traversează perpendicular ‘șoseaua’ spre a se arunca în abis. Culmi și vârfuri sălbatice ce nu și-au primit încă un nume se înalță peste tot. Coborâm și urcăm dintr-o vale în alta, cu peisaje dramatice oriunde ai întoarce privirea. Munții deșertici sunt omniprezenți aici. Sătenii își mână turmele pe drum – singura cale de acces, iar la una din opriri ne cercetăm reciproc cu priviri curioase, fiecare încercând să înțeleagă ceva din lumea celuilalt.

Pe măsură ce peisajul începe să devină mai deșertic, dromaderii încep să ia locul măgărușilor pe străzi, iar când intrăm în ținutul Tigray încep și controalele armatei. Drumul este printr-un întins platou prins în cleștele munților din trei părți.

Etiopia rurală nu înseamnă sărăcie decât dacă o compari cu standardele lumii civilizate în ceea ce privește bogăția. Aici se practică multă agricultură de subzistență iar surplusul se vinde în piețe de multe ori aflate la kilometri întregi de mers pe jos. De foame nu se moare, dar mai mult decât strictul necesar, mare parte din populație nu pare să aibă.

În afara orașelor mari puține sunt mașinile personale, prețul fiind prohibitiv – se plătesc taxe ce cresc valoarea mașinii la 300% din valoarea inițială.

La o altitudine de 2100m și înconjurat de dealuri aride, Mek’ele este fosta capitală imperială a lui Yohannes al IV-lea și actuala capitală a regiunii Tigray. Contradicțiile sunt la tot pasul: printre turnuri de birouri și corporatiști ce sporovăiesc la telefonele mobile grăbindu-se spre cine știe ce întâlniri, săteni ai triburilor de Afari se îndreaptă spre bazarul în aer liber spre a-și lua strictul necesar.

Cu toate acestea, orașul este unul incredibil de curat pentru Etiopia, fără șiruri de copii care să urle bucuroși că au zărit un faranji sau ghizii de ocazie puși pe stors un bănuț de la cei mai slabi de înger.

Pe Negassi îl întâlnesc pe stradă și vorbește o engleză impresionantă. Subiectele sunt variate iar discuția alunecă pe panta politicii. Regiunea Tigray nu este așa liniștită cum propaganda puterii vrea să o facă să pară. Conflictele sunt prezente și chiar și transportul spre Axum și Gondar s-ar putea să fie afectat. Balanța politică s-a schimbat de ceva vreme iar fostul partid conducător – Frontul de Eliberare al Poporului din Tigray, a pierdut puterea în fața unei coaliții formate din reprezentanți ai tuturor regiunilor Etiopiei. Lumea stă în expectativă temându-se de posibile demonstrații și lupte de stradă. Precum capitala, Mek’ele a devenit și el nesigur pe timpul nopții.

Anul trecut s-a semnat acordul de pace cu Eritreea și granița a fost deschisă, iar Negassi a putut să își viziteze în sfârșit jumătatea de familie eritreeană. Granițele trasate politic și dogmele religioase au despărțit și aici familii. Acordul cu Eritreea este de fațadă însă, iar pacea asta este nespus de volatilă.

Deși una dintre cele mai habotnice țări în ceea ce privește religia creștină – biserici nenumărate, dogme aplicate ad litteram ca în Biblie, cruci la gâtul tuturor și post ținut la nivel național (în restaurante și localuri nu găsești preparate din carne în zilele de post), creștinismul de aici pare un spectacol și nicidecum respectarea unor precepte religioase. Contactul fizic între prieteni buni este ceva absolut normal – bărbații se țin de mână fără intenții homosexuale, orientările sexuale ‘non-standard’ fiind aspru pedepsite de lege.

La Memorialul Martirilor din Tigray, povestea luptelor pentru răsturnarea regimului lui Haile Selassie și mai apoi al regimului comunist condus de Mengistu, este spusă simplu prin fotografii afectate de vreme.

Deși învăluit de o aură de mister datorată convingerilor rastafariene, împăratul Haile Selassie nu a făcut mai nimic pentru bunăstarea poporului.

Cu ajutorul luptătorilor TPLF (Tigray’s People Liberation Front) a avut loc o lovitură de stat în urma căreia Haile Selassie a fost înlăturat de la putere iar regimul comunist al lui Mengistu a preluat puterea. Deși socialist în propagandă, noul regim nu a făcut nimic pentru popor iar situația a început să se înrăutățească. Rezistența armată a luptătorilor TPLF a adus o semi-independență regiunii Tigray, iar regimul Mengistu a fost înlăturat într-un final, la scurt timp după destrămarea blocului sovietic în Europa. Etiopia pornea și ea pe calea democrației.