PRECUM ÎN CER AȘA ȘI SUB PĂMÂNT

La scurt timp după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un alt război se năștea odată cu instaurarea Cortinei de Fier în Europa și cu lărgirea sferelor de influență ale Uniunii Sovietice și Statelor Unite ale Americii – Războiul Rece.
Pe lângă cursa pentru înarmare nucleară dusă de ambele țări, tehnologii noi au fost dezvoltate pentru a permite atacul inamicului de la distanțe cât mai mari. Prima rachetă balistică intercontinentală avea să fie inventată de sovietici, și tot ei aveau să lanseze în spațiu primul satelit artificial al Pământului – Sputnik 1. Lansarea sa avea să fie startul unei noi curse, cea a cuceririi spațiului, ce a continuat cu primul animal lansat în spațiu – cățeaua Laika, primul om în spațiu – Yuri Gagarin și s-a încheiat cu prima aselenizare – Neil Armstrong.










Partea sovietică a poveștii este descrisă pe îndelete în Muzeul Explorării Cosmosului de la periferiile Moscovei.
De la machete la sateliți artificiali, capsule spațiale, bucăţi de meteoriţi aduși de prin îndepărtata Siberie și până la o copie la scară a staţiei orbitale Mir, tot ce a realizat Uniunea Sovietică în materie de explorare a cosmosului este acoperit aici.










Costumele spaţiale ale unor nume celebre în explorarea spaţială, două căţelușe împăiate (Belka și Strelka – primii pasageri pământeni ce s-au întors vii din cosmos) și întreaga cursă pentru cucerirea spaţiului este descrisă în amănunt. Fiecare pas făcut de fiecare dintre cei doi competitori pentru supremația în spațiu a fost un salt în necunoscut și pagini noi de istorie.
Suntem și noi parte din istoria asta prin Dumitru Prunariu – graţie înfrăţirii dintre ţările comuniste, România a ajuns în cosmos în 1981. Cadou de la ruși, cu alte cuvinte.










Odată cu dizolvarea U.R.S.S.-ului, programele spațiale sovietice au rămas doar pagini scrise în cartea de istorie a explorării cosmosului. Strălucirea Moscovei a rămas însă indiferent de vremuri.






Nebunie, viziune, îndrăzneală, sunt doar câteva din modurile în care ar putea fi descris metroul din Moscova. Acesta nu este doar un spațiu de tranzit, multe stații fiind adevărate opere de artă – la urma urmei, a fost unul dintre cele mai ambițioase proiecte arhitecturale ale Uniunii Sovietice. Mare parte dintre stațiile nebunesc decorate au fost construite între cele două războaie mondiale, însă începutul Războiului Rece i-a mai adăugat o particularitate: transformarea lor în adăpost anti-atomic.
















Purtând numele unor republici sovietice, ale unor mari scriitori ruși sau al unor evenimente însemnate din istorie, stațiile sunt ornate cu mozaicuri reprezentând oameni ai muncii, imagini din cărțile de istorie, idei propagandistice sau scene aparent banale. Tavane emblematice pentru epoca socialistă sau vitralii și mozaicuri ale Mamei Rusia cu staţia orbitală Mir veghind peste bunăstarea națiunii te fac să uiți încotro te îndreptai de fapt.
















Alte stații ascund statui de bronz ale clasei muncitoare și revoluționari încremeniți pentru posteritate. Cupole la fiecare pas au în căușul lor tema principală a cerului și a spațiului, salturi înainte și zborul. Încă nu începuse cursa pentru cosmos dar avântul tehnologic era cheia iar staţia construită în anii ‘30 sugera ușor la acea vreme un viitor de aur pentru Uniunea Sovietică.















Leave a Reply

Your email address will not be published.