Este ora 02:50, iar alarma telefonului sună insistent pentru a ne aduce înapoi de pe tărâmul viselor. Nu, nu este o greșeală de redactare, ci doar înfiorătoarea oră la care ne trezim pentru a prinde avionul spre Madeira.
Ne ridicăm deasupra norilor și agitației orașului, iar în scurt timp soarele se ivește la orizont ca o linie de foc risipind întunericul nopții și transformând albastrul adânc al cerului într-o portocală.
Iat-o, Insula Eternei Primăveri se întinde sub noi cu roca ei roșiatică, martoră mută a activității vulcanice. O survolăm pentru câteva momente, înainte de a ateriza pe pista ce se termină brusc în mare.
Ora fiind destul de târzie pentru a ne aventura prea departe pe insulă, ne mulțumim cu o plimbare prin Funchal – capitala acesteia, ale cărei străduțe răsucite și puternic înclinate ne pun la treabă mușchii picioarelor.
În centrul orașului suntem atrași ca de un magnet de micul parc Jardim Municipal, în care copaci cu trunchiuri uriașe acoperite de țepi și prinse în îmbrățișarea lianelor, conviețuiesc cu bambuși ce stau la umbra imenselor umbrele ale ferigilor. Nebunia de culori și forme a florilor este doar un mic preambul pentru bogăția naturală pe care aveam să o descoperim în zilele următoare.
Toate drepturile privind fotografiile şi textele prezentate pe acest site îmi aparţin. Nici o parte din acest site nu poate fi reprodusă sub nici o formă fără aprobarea mea.
