TrekLens

Orașul este cuprins de forfota sărbătorilor, piața din centrul orașului fiind împodobită cu ghirlande și căsuțe ca de turtă dulce, ce pe lângă dulciurile locale răspândesc în aer și mirosul ceva mai aspru al vinului fiert. Buna dispoziție este peste tot.

Cladirea primăriei orașului ar fi impresionată și doar prin ea însăși, însă ceasul astronomic este cel care o face cu adevărat specială. La fiecare oră fixă figurinele ceasului oferă un mic spectacol de sunet și mișcare. De sus din turn întregul oraș este la picioare – un minunat punct de belvedere pentru a ne face o hartă a orașului în minte. Acoperișuri roșiatice se întind până parcă spre orizont, sub un cer ce încet își schimbă culoarea în cenușiul cărunt al iernii ce așteaptă zăpezi.

Sinagoga Spaniolă nu a fost prima sinagogă construită pe locul pe care astăzi îl ocupă. Până la jumătatea secolului al XIX-lea, aici se înălța Altschule – cea mai veche sinagogă din Praga, însă odată cu creșterea numărului de credincioși de rit iudaic, capacitatea acesteia s-a dovedit a fi neîncăpătoare. După demolarea ei, un an mai târziu se înălța deja Sinagoga Spaniolă, construită în stilul Renascentist Maur ce a fost inspirat din perioada arabă a istoriei spaniole.

Interiorul bogat ornat aduce cu siguranță aminte de un templu, dar aron hakodeș-ul – locul ce adăpostește sulurile pe care este scrisă Torah este inspirat de islamicul mihrab. Culorile aduc și ele aminte tot de moscheile musulmane. Istoria evreiască a Pragăi este povestită de audioghidurile prezente la mai multe mese de aprofundare a locului.

Cimitirul Vechi Evreiesc este unul dintre cele mai vechi situri evreiești de acest fel încă existente, fiind stabilit încă din prima jumătate a secolului al XV-lea. Timp de mulți ani acesta era singurul loc unde populației evreiești a Pragăi îi era permis să fie îngropată.

Aici timpul nu există – cea mai veche piatră funerară datând de la 1439, iar de-a lungul secolelor în spațiul limitat au fost înghesuite morminte peste morminte, sub cele peste 12 mii de pietre funerare fiind îngropați mai bine de o sută de mii de oameni, unele gropi adăpostind și câte zece oameni așezați unii peste ceilalți.

Karluv Most nu pare că s-a schimbat absolut deloc în ultimii 11 ani – foarte aglomerat, aceleași statui ce poartă patina negricioasă a timpului, aceleași invitații la plimbări cu vaporașul și aceeași superbă plimbare peste râul Vltava. Frigul este altul și cu siguranță și vremea ce acum este mult mai bacoviană. În curând pare că primii fulgi se vor lovi de piatra cubică a orașului.

Prin vechiul oraș ulițelele înguste urcă spre Castelul Praga dintre ale căror ziduri se înalță Catedrala Sv. Vitus – imensitatea gotică vizibilă de oriunde din oraș. Garguile se uită de sus la muritorii ce-și plimbă păcatele pe sub boltele înnegrite de timp.

Două sute patruzeci și șapte de trepte într-o spirală strânsă ne urcă până pe platforma turnului, de unde se deschide cea mai bună priveliște asupra orașului vechi și asupra podului Carol. Din păcate frontul de vreme rea și-a făcut loc printre vechile clădiri și a acaparat întregul oraș medieval. Contrastul dintre impunătorul Powder Tower – locul de unde începea încoronarea regilor a căror procesiune ținea până sus la castel, și luminile calde ale orașului este cu siguranță desprins dintr-un film tehnicolor. Nici nu ar avea cum altfel.

Culorile Uliței de Aur se întrezăresc vioaie în ciuda amurgului rece al întunericului ce se așterne nestăvilit. Aici în secolul al XVI-lea, în casele miniaturizate și viu colorate, trăiau și își aveau atelierele meșterii aurari ai cetății. Între timp doar numele a mai rămas căci meșterii s-au transformat în praf și pulbere.