TrekLens

Un voal argintiu de mătase se întinde treptat peste tot cerul. Pe străduțe înguste și pustii, flancate de case multicolore încărcate de istorie, ajungem la râul Arno – coloana vertebrală a orașului.

Peste râu, în Campo dei Miracoli, regăsim aglomerația tipică unui oraș turistic. În imensa piață, principalele atracții ale orașului stau nepăsătoare în mijlocul unui furnicar de oameni: turnul cu a sa incredibilă înclinație îți dă tot timpul senzația că se va prăvăli peste tine și te face să te întrebi ce forțe oculte îl țin încă în acest echilibru precar; imensul dom pe lângă care te simți nesemnificativ și mai retrasul și des ignoratul baptisteriu.

Păduri de pini mediteraneeni mărginesc terasamentul căii ferate, trunchiul lor prelung și coroana orizontală semănând cu niște imense umbrele naturale, pe fundalul unor munți ce străjuiesc depărtările. Ne îndreptăm spre ei, spre munți, dar în același timp spre mare… (va urma)