TrekLens

De ani buni, vremea cu care ciclul anotimpurilor ne obișnuise a fost dată peste cap. În cei 4.6 miliarde de ani pe care îi are Pământul, au fost numeroase glaciațiuni separate de perioade interglaciare în care atmosfera s-a încălzit puternic. La o scară infinit mai mică așa se simte și haosul meteorologic din zilele noastre.

O plimbare cu motocicleta în primele zile ale lui Ianuarie? Este posibilă, desigur, chiar dacă într-o săptămână aveau să vină zăpezile.

Începutul de Martie este friguros, dar pentru că temperaturile se anunță a fi totuși pozitive și prognoza mai indică și o rază de soare în program, fuga de acasă devine o necesitate.

Primăvara ce dădea semne pe la București că ar vrea să iasă din găoace, nu are nimic de-a face cu atmosfera apăsătoare de pe curbele spre Cheia. Munții și-au tras peste ei o pudră fină ce pare a fi proaspăt depusă din noaptea ce tocmai s-a încheiat, iar verdele după care am plecat este complet ascuns vederii și pare că iarna va mai zăbovi o vreme.

Pe serpentinele spre Pasul Bratocea zăpada de pe marginea drumului amintește brusc de sezonul alb, iar umezeala asfaltului nu are nimic de-a face cu umezeala rămasă după o ploaie. În curbe, roata de pe spate începe să danseze mult prea puțin estetic față de cum ar trebui să se comporte, iar poleiul instalat pe carosabil ține loc de muzică.

Am plecat să caut primăvara însă verdele l-am găsit abia în apropiere de Brașov, când prin atmosfera încărcată a unei primăveri zăpăcite se arată, împreună cu soarele, petice strălucitoare de smarald.