TrekLens

Paralelă cu tumultoasa Vale a Prahovei și ascunsă adânc între Munții Baiului și Munții Grohotiș, neglijata Vale a Doftanei avea să ne primească într-o zi ce se anunța călduroasă încă de la primele ore ale dimineții.
Săpate de râul Doftana – redus astăzi mulțumită caniculei la un jucăuș fir de apă, Cheile Doftanei ne întărâtă curiozitatea promițându-ne o zonă încântătoare.

Dincolo de barajul Paltinu – ridicat în ceea ce au fost înainte de anii ’70 cheile La Tocile, lacul de acumulare omonim își întinde brațele prin toate cotloanele împrumutând cu nerușinare smaraldul pădurilor sau caldele nuanțe ale răsăritului.

Printr-un favorabil concurs de împrejurări am ajuns să dormim la avangardista Pensiune Atra, ridicată pe malul plin de trifoi al lacului de smarald, la puțin peste un kilometru de drumul județean ce se avântă printre munți hăt departe spre Săcele.

Zilele petrecute  aici au venit la pachet cu mici doze de adrenalină: caiacul pensiunii încă plutea deși arăta destul de jerpelit iar apa găsea o cale de a se infiltra în interior, în timp ce bicicletele pe care am explorat zona au avut nevoie de un serios reglaj al frânelor (realizat de noi) înainte de a ne avânta la drum.

Nesimțirea chelnerilor sau mâncarea ce excela doar pe partea de design au lăsat un ușor gust amar în urma nopților petrecute la Atra, însă traversarea montană spre Valea Prahovei avea să ne facă poftă să revenim în zonă.