TrekLens

Încătușarea râului Buzău în barajul Siriu nu știrbește aproape deloc sălbăticia locurilor. Întregul lac de acumulare se întinde pătură de smarald și safir, vegheat de munții ce de la depărtare par doar pudrați cu zăpadă. Distanțele sunt totuși înșelătoare și chiar dacă la poale primăvara și-a intrat în drepturi, sus iarna încă nu și-a lepădat metehnele.

Prin crengile desfrunzite soarele se strecoară blând încălzindu-ne suficient de mult încât să avem fantezii cu mânecă scurtă. De desmorțirea vremii se bucură și drumul forestier pe care o clisă groasă rămasă în urma exploatărilor forestiere ne face cu generozitate masaj la bocanci.

Zăpada începe să apară de pe la jumătatea drumului, mai întâi timid doar pentru a se transforma repede pe văi într-un strat din ce în ce mai consistent. În apropierea stânei acum părăsite, un șir de urme ce încă de la depărtare par uriașe, brăzdează zăpada într-o direcție spre care nu duce nici un traseu. Un urs de dimensiuni considerabile și deloc prietenos mai ales în perioada asta când puii sunt abia scoși din bârlog, a lăsat niște urme ce fac adâncitura lăsată de bocanc să pară o glumă. Urmele sunt totuși în sens opus celui în care ne îndreptăm și putem spera doar că ursul nu a uitat nimic după care să se întoarcă.

Vântul tăios spulberă orice gând de vară și odată cu el dispare și soarele ascuns de valuri de nori și ceață ce urcă prin pădure, iar pufoaicele și jachetele apar imediat din rucsacuri. Mica mlaștină ce formează de fapt albia Lacului Sec o traversăm pe smocurile de iarbă uscată ce se scufundă adânc dar care reușesc totuși să ne mențină cumva greutatea, și câștigăm cursa cu negura ce se apropie cu doar câteva minute înainte ca aceasta să ascundă vârful Mălaia și lacul Vulturilor. Acesta din urmă a fost transformat de gerurile crâncene ale lunilor de iarnă într-un veritabil patinoar natural situat într-un cadru de basm. De data aceasta însă, un basm polar al cărui sfârșit este grăbit de norul ce înghite tot și care ne convinge că spectacolul s-a încheiat.

…
De cealaltă parte a râului Buzău, primăvara și-a reintrat în drepturi odată cu venirea dimineții. Drumuri forestiere împânzesc munții aceștia ca o veritabilă pânză de păianjen – timp să fie să descoperi toate micile giuvaiere aflate la capătul lor.